In inima tuturor iernilor,
traieste o primavara palpitanta.
(Khalil Gibran)
O raza sfioasa patrunde in casa si ma intreb,o fi din soarele tau?Iti pot face din ea o alee de flori,daca vrei.Iti pot chema un cor de privighetori sa-ti cante si sa te incante sau iti pot sopti,cu voce de copil,secretele mele.Nu traiesc contempland zilele gri ori zilele insorite,desi gasesc cu usurinta farmecul fiecareia.Nu sunt decat osteanul dorintelor mele.
Stiu ca abia astepti sa vii,mi-ai marturisit asta inca de anul trecut,la despartire.Tot atunci mi-ai spus ca abia astepti sa porti rochia cea noua tesuta de soare cu ghiocei pufosi,liliac si zambile proaspete,braul din fire de iarba cruda si cununa din frezii nebunesc parfumate...Pot fi osteanul tau.
Suflul naturii,cantecul pasarilor,parfumul florilor,zborul fluturilor,toate sunt inchise inca in cufarul tau,primavara,asteptand revarsarea.Nu-ti promit ca nu voi avea si tristeti,sunt si ele ale mele.Insa tu stii ca bucuria ce mi-o aduce venirea ta nu a fost niciodata marginita de acestea.
Daca esti in intarziere,stai fara grija,cununa ti-o impletesc eu,doar avem aceleasi flori preferate!
Pe curand (nu-iasa?),
