Bună, fetelor!
Mărturisire: scriind postarea anterioară ("Am fost concurentă la Vrei să fii milionar?..." - aici), mă aşteptam eu la reacţii frumoase din partea voastră, dar numărul lor impresionant nu îl estimam! Am simţit iubire, susţinere şi căldură citind comentariile voastre, vă mulţumesc tuturor! Mi-aţi dăruit atât de mult prin gândurile voastre...
Am promis că voi continua cu o postare ootd. E deja al treilea articol având ca subiect comun această emisiune-concurs, tinde să devină o mini-serie de articole, dacă nu chiar este! Totodată, vă anunţam că voi relata unele "picanterii" în legătură cu participarea mea la "Vrei să fii milionar?". Poate că e impropriu termenul folosit, dar ajută ghilimelele!
Încep cu acestea din urmă şi las fotografiile pentru final. Enumerăm pe scurt, schematic:
- motivul şi conjunctura în care care am luat decizia de a participa la preselecţii, odată sosită la Constanţa (dacă nu aţi citit încă, puteţi afla de aici) reprezintă pentru mine un semn că a fost să fie să ajung acolo;
- tot la preselecţii, la primirea unor bilete cu cod de participant ce se ataşau în pieptul fiecăruia ce se înscria: Alex mi-a arătat unul dintre biletele aflate pe masă, spunând să i-l las lui pe acela (din anumite motive, considera că îi poate purta noroc); fireşte că am fost de acord; doamna care se ocupa de această activitate a revenit rapid, m-a întrebat cum mă cheamă şi a notat, cu o eficienţă fulgerătoare, numele meu pe biletul în cauză; n-a putut să o oprească niciunul dintre noi! Codul acela a fost cel extras. Alex îmi spune că asta arată că trebuia ca eu să particip, revenim la era să fie aşa! Apoi, am avut o presimţire că vor fi sorţii de partea mea, i-am şi spus lui Alex că "mie chiar mi se poate întâmpla asta!"...
- în postarea anterioară, am scris cu litere minuscule remarca referitoare la felul în care arată Virgil Ianţu şi m-aţi tachinat pe tema asta :P; uite, spun în gura mare: Virgil în carne şi oase nu îşi pierde deloc din charisma pe care o are "pe sticlă", ba dimpotrivă! He is a handsome man! Bonus, simţ al umorului din belşug! Mmm... o combinaţie alarmantă! :))
- una dintre întrebări (nu spun mai mult) făcea referire la un detaliu de pe o bancnotă; prietenul pe care l-am ales să mă ajute (la varianta Sună un prieten) - un om cu o vasta cultură, un model pentru noi - mi-a povestit ulterior ceva ce m-a siderat: nu luase bani la el în ziua respectivă; cu jumătate de oră înainte de a primi telefon, un coleg venise şi îi dăduse datoria pe care o avea; printre banii respectivi, două bancnote chiar de acel fel; s-a temut să nu se audă în telefon foşnetele provocate de căutările febrile prin buzunare! :))
- m-am tot uitat pe un atlas geografic în zilele ce au precedat concursul; îi spuneam soţului meu că mă tem de acest domeniu; la ce am întâmpinat mari dificultăţi?! la o întrebare, destul de simplă, din geografie; culmea e că m-am zăpăcit (ăsta e cuvântul, da!) atât de tare încât nu am reuşit să mai fac asocieri de idei, era blank în mintea mea! :)
Trăgând linie, de-ar fi să dau timpul înapoi, n-aş renunţa pentru nimic în lume la experienţa asta! Am trăit-o cu o intensitate uluitoare, am savurat din plin fiecare clipă şi sunt fericită că face parte din viaţa mea!
După ce s-a încheiat totul, nici eu, nici Alex nu ne puteam desprinde - deşi plecasem de-acolo! Am rememorat on and on... Bizar este că nici unul dintre noi nu şi-a amintit nici până azi întrebarea ce corespundea sumei de 3000. :))
Pe drumul spre locul de parcare a maşinii, am zis să facem câteva fotografii! Iată-mă-s, la cald, după toată gama de emoţii şi palpitaţii! Puteţi vedea astfel mai bine şi ţinuta despre care vorbeam...
Kind of...proud of me! :)
Cineva începe să obosească dar, precum copiii, încă nu-şi dă seama! :P
Nu-i aşa că sacoul şi pantofii aceştia erau sortiţi să fie împreună? :)
My man!!! : D He is proud of me, I'm proud of him!
(Căutam să cumpărăm apă din staţia de metrou!)
Vă mulţumesc pentru că sunteţi aici, cu mine,
vă mulţumesc pentru fiecare gând al vostru!
Pupicei mulţi de tot! :)
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
P.S. Apropos de ootd-uri, am reuşit, în sfârşit, să răspund comentariilor generoase (atât numeric, cât şi ca implicare afectivă) pe care mi le-aţi lăsat la postarea:
Dispoziţie de felină şi... dulci amintiri!
(aici)
