Bună, fete dragi!
Sunt puţin mâr-mâr, mă resimt după o excursie cu elevii - credeţi-mă, nu e deloc uşor să ai în responsabilitate mulţi copii timp de 12 ore! Chiar dacă îi cunoşti foarte bine, e nevoie să îi şi distrezi dar să îi ţii în frâu totodată, e nevoie să fii cu ochii în patru pentru a îi aduce acasă în deplină siguranţă, e nevoie să faci educaţie - din toate punctele de vedere - aproape clipă de clipă! Important e, trăgând linie, că obiectivele au fost atinse, copiii au avut o zi frumoasă, iar pe mine mă face mai puternică ceea ce nu mă omoară! :))
Ar trebui să mă mobilizez pentru unul-două-trei review-uri, dar aştept o stare mai strong - formă de cozonac, nu de mămăligă, cum îmi place să glumesc uneori!
O surpriză tare frumoasă venită din partea unei minunate prietene -Simona, VintageLook, mi-a amintit de o idee, un gând pe care îl aveam pentru un subiect de dezbatere cu voi!
Mi s-a întâmplat în viaţă, în câteva rânduri (poate-s mai multe şi nu le-am conştientizat) ca vorbele unor oameni mai mult sau mai puţin apropiaţi să mă marcheze într-un fel anume, să dobândească valoare de maximă sau de lege nescrisă, de motto şi/sau de principiu după care mă ghidez în (aproape) toate acţiunile mele! Sunt convinsă că exact aceleaşi vorbe, în momente diferite, spuse pe un alt ton sau de cu totul alte persoane nu ar fi dobândit aceeaşi valoare!
"E cel mai mare păcat să ai ocazia să faci un bine şi să nu-l faci!"
Nu-mi amintesc unde, cum, de la cine am auzit această idee, cert e că mă urmăreşte şi că nu-mi dă pace atunci când/dacă nu o pun în aplicare! E motiv de ceartă cu soţul meu atunci când suntem la drum şi nu opreşte maşina pentru a lua pe cineva care aşteaptă "la ocazie"! Îi reamintesc că şi noi am fost în situaţie similară uneori (mai tineri fiind), că era rău să aşteptăm mult şi bine în stradă până oprea cineva şi că nu trebuie să uite asta! Îmi motivează că pleacă la drum cu un scop, că nu se abate, că nu vrea să ia străini, că are viteză şi nu e ok să pună brusc frână pentru a forţa oprirea... Are şi el dreptate, dar rămân la părerea mea! E doar un exemplu, atât; aş putea da mii de astfel de exemple! :)
"Când ţi se oferă ceva în dar, trebuie să accepţi cu bucurie şi doar să mulţumeşti!"
În urmă cu mulţi ani, mămica unei eleve, fiind foarte talentată la croitorie, mi-a oferit - fără vreo ocazie anume - un sacou cusut de dumneaei. Eu, foarte surprinsă, am spus că nu se poate, că nu pot accepta, că e prea mult...credeam toate acestea şi mă opuneam cu vehemenţă! Cu mult tact, mi-a spus cu calm, cu delicateţe şi fermitate în glas, cu persuasiune:
"Doamnă, este plăcerea mea! L-am lucrat cu atâta drag pentru dumneavoastră, nu-mi stricaţi bucuria de a dărui! Învăţaţi ca atunci când vi se oferă ceva în dar să acceptaţi în mod deschis şi să spuneţi doar: Mulţumesc!...În acest fel, e uşor şi frumos pentru ambele părţi."
A fost lecţie de viaţă pentru mine, curs intensiv! :)) Avea mare dreptate - să oferi şi să primeşti cu naturaleţe, fără a purta lupte.
"La peste 90 km/h, ambele mâini trebuie să fie pe volan!"
Eu ţin ambele mâini pe volan indiferent de viteza cu care mă deplasez. Numai că dragul meu drag nu a avut de lucru şi mi-a relatat cum şeful său (un domn demn de tot respectul) l-a sfătuit astfel la momentul unei deplasări cu maşina. Ei, nu ştiu de ce am perceput aceste cuvinte drept lege sfântă care, combinată cu o teamă instinctivă pe care nici eu nu mi-o pot explica prea bine, generează multă bătaie de cap pentru Alex din parte-mi. Face parte din scenariu, la fiecare drum al nostru! Eu oricum sunt o mare pacoste în dreapta şoferului! :P
"Atât de multe mi-a oferit Dumnezeu, încât mie mi-e ruşine să îi cer ceva!
Din când în când, îndrăznesc să-l rog să dea înţelepciune copiilor mei!"
Am mai scris pe blog aceste fraze, fiind puternic impresionată la momentul la care le-am auzit. Vin din partea unei prietene care este un om simplu, pragmatic, cumpătat, cu un imens bun simţ! Citatul de mai sus o defineşte pe extraordinara femeie pe care am norocul să o cunosc; mi-a dat mult de gândit şi sper să îmi tot dea!
Înainte de a mă opri, vreau să vă spun că titlul postării îmi este inspirat de momente preţioase petrecute cu mama, în copilărie! Seara, la culcare, eu îi ceream să vorbim, să povestim. La întrebarea: Despre ce ai vrea să vorbim?, răspundeam amândouă, invariabil în tandem: De-ale casei! Era un ritual frumos de care îmi amintesc cu drag, cu înduioşare, cu nostalgie!
Vor mai urma postări având acelaşi titlu, atunci când vreau să vorbesc cu voi, vrute şi nevrute, nu neapărat subiecte profunde!
Acum, spuneţi-mi voi! Vi s-a întâmplat să vi se transmită o idee, un sfat,
să auziţi nişte vorbe care să vă marcheze,
să dobândească acestea o mare valoare pentru voi,
pentru viaţa voastră şi să tot reveniţi asupra lor?
Să aveţi weekend frumos, cu ceea ce vă doriţi voi!
Vă pup cu drag!
Ilda
Lavender Thoughts to you
P.S. Mâine seară, ne vedem! La "Milionar", la emisiune! :)
AICI, vi se dezvăluie un secret - Ianţu a spus o vorbă de duh despre vocea mea!
P.S. Mâine seară, ne vedem! La "Milionar", la emisiune! :)
AICI, vi se dezvăluie un secret - Ianţu a spus o vorbă de duh despre vocea mea!
