Inapoi la garnizoana. Ma astepta linistea, ii tinea de urat unei asistente pe chipul careia se poate citi rapid, fara pic de indoiala, faptul ca are suflet frumos.
In masina fratelui meu, pe drum, ascultand muzica, ma gandeam ca-mi va fi dor de aceasta. Daca va intrebati de ce nu ascult si in spital...nu-mi place felul in care se aude muzica la laptop, la casti detest sa ascult, alte scule si gadget-uri ale tehnologiei moderne, utile in acest scop, nu detin.
Am facut o adevarata infuzie de muzica in weekend; l-am ascultat pe David Garrett (i-am descoperit piese noi); in plus, multe alte genuri. Bonus: doamna cu care lucrez exercitiile foniatrice (va voi povesti curand si despre acestea) mi-a cerut sa continuu repausul vocal cu constiinciozitate, avand permisiunea unei abateri: sa fredonez usor, in joaca...Ce rasfat, ce desfatare!:)
Fratele meu, un taciturn de felul sau, mi s-a parut excesiv de vorbaret. In ciuda freamatului tineretii, in ciuda tabieturilor burlaciei, a avut rabdare sa citeasca tot ce aveam eu de intrebat, de explicat, de comentat. A fost hazliu faptul ca verbaliza ceea ce intelegea ca vreau eu - m-am simtit ca un copilas care inca nu a invatat sa vorbeasca si caruia ii vorbesti tu aratandu-i ca il intelegi: Vrei sa mananci cu paine! Da! Vrei sa dau muzica mai incet, ok! Cand esti nevoit sa comunici nonverbal si nu ai aptitudini deosebite pentru jocul Mim, esti foarte incantat cand ceilalti inteleg ceea ce doresti sa transmiti! Credeti-ma, asta in conditiile in care il invadasem. Pe drept cuvant. Cu toate cremele si demachiantele, aparatul depilator, rufaria, firele de par care cad.
In linistea de aici iti auzi foarte clar framantarile. Paradoxal, te si relaxezi! N-am constientizat nimic nou, am avut doar confirmari.
Mi-e dor de dragii mei: Dia, Alex, Betty si Tommy. AMR: 4 zile; acusica vor trece!
V-am spus ca ma bate gandul sa scriu o postare despre experienta repausului vocal total. O voi scrie. Se pare ca inca nu s-a copt. E nevoie de timp. Uimitor cum e nevoie de timp pentru orice, pentru toate...Daca timpul ar fi o moneda de schimb, ar fi, poate, cea mai valoroasa; asta-mi aminteste de-un film cu Justin Timberlake - In time; film bun, are partile sale rasuflate dar e de apreciat ideea.
Aceasta e prima postare pe care am scris-o, initial, cu creionul pe hartie. Stiam cu certitudine ca, daca voi deschide laptopul, gandurile nu ar fi fost aceleasi; s-ar fi ascuns dupa ce-ar fi dat bir cu fugitii cele pe care le-as fi vrut scoase la iveala.Iar eu le doream chiar pe-acestea, asa simple cum sunt, nu altele...
Pe voi, fetelor, ce ganduri va incearca?
Weekendul acesta...cum l-ati petrecut?
Va las cu un pont si cu o melodie cu care al meu frate m-a intoxicat in ultimele 48 de ore; adevarul e ca n-am opus rezistenta, suna bine!
Mai intai pontul: Gabriela, prietena foarte draga mie, are aici un concurs cu o tema foarte frumoasa si cu un premiu mai muuult decat generos! Dati o fuga si vedeti despre ce e vorba! Sunt misteroasa si nu va spun!:P
Si melodia promisa...
Mai intai pontul: Gabriela, prietena foarte draga mie, are aici un concurs cu o tema foarte frumoasa si cu un premiu mai muuult decat generos! Dati o fuga si vedeti despre ce e vorba! Sunt misteroasa si nu va spun!:P
Si melodia promisa...
Va imbratisez!!!
Sper ca saptamana ce vine sa simtiti ca va merge bine, ca toate cele se leaga frumos!:)
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
