Bună, fetelor!
N-am fost azi în formă de cozonac, mici probleme de sănătate mi-au dat o stare de mârâială, dar mi-am spus că mă va anima o şedinţă foto. M-am mobilizat pentru a ieşi la aer! În plus, aveam în plan să vă prezint ochioasa geantă roşie de la Adona, pe numele ei Chloe, şi într-o altă ţinută - diferită ca stil vestimentar de cea cu aer exotic pe care aţi văzut-o recent (kind of brasilian look).
Probabil senzaţia acută că august galopează în ritm susţinut m-a făcut să mă gândesc la faptul că voi purta geanta aceasta şi la şcoală, când vor reîncepe cursurile. Iar ţinuta pe care am dus-o la pozat e în acord cu acest context.
Am combinat o fustă cu vechime în garderoba mea (am slăbiciune pentru ea, nu o las să abdice) cu o bluză finuţă, cu aer girlish, sosită recent de pe Romwe. E în acord cu personalitatea mea, cu stilul meu vestimentar; bulinele sunt adorabile în (aproape) orice context; datorită faptului că are o lungime medie, poate fi purtată şi pe deasupra fustei sau pantalonilor. Preţul e accesibil, iar raportul dintre acesta şi calitate este unul foarte bun. Eu mă declar mulţiumită de ceea ce am primit! Important de precizat, în cazul în care decideţi să comandaţi: urmăriţi în descrierea produsului detaliile ce fac referire la măsuri, eu am ales XL - acolo mă încadrez!
Am purtat:
Bluză/ Blouse via Romwe - AICI / HERE
Geantă Chloe/ Chloe Bag - ADONA
Restul elementelor ţinutei - magazin local
Detalii...
În colet, alături de bluza cu detalii atât de feminine, a sosit şi o fustă din denim, încheiată în nasturi în partea din faţă, cu buzunare ataşate. Îi vom acorda momente de glorie cât de curând!
Iar cu drăgălaşa Miss Chloe ne mai vedem noi, mi-e dragă şi va fi invitată să mă însoţească şi cu alte ocazii! :)
Dacă vreţi să mai staţi puţin la poveşti cu mine, mi-a rămas în minte să vă relatez ceva de la şedinţa foto a acelei expresive little black dress (postarea anterioară)...
Am vrut să duc blogul pe bloc. Da, iarăşi! Sau să mă duc pe bloc pentru blog. Iarăşi! Hmm, cu câte emoţii a fost "intrarea prin efracţie". Am sunat la interfon, la diverse numere - aleatoriu. Nimeni nu răspundea! Până ce, un glas de copil, întreabă cine suntem! În mod indirect, aflu şi eu că azi nu e căutat domnul Gheorghe ci domnul Ion! Copilul n-a rezonat cu ideea! :))
În timp ce fotograful îmi propunea să facem voodoo un exerciţiu de telepatie şi să transmitem cuiva să iasă pe uşa cu pricina, de la o distanţă de circa 20 de m de scara blocului ne strigă un bătrânel cu aer fâşneţ şi cu o undă de mustrare în glas: N-ai cheie, măi?!... Alex se simte a fi "măi" (eu, de regulă, sunt "Sărut mâinile, domnişoară!") şi spune că nu! Cu o atitudine de Oooff, tinerii ăştia!, bătrânul vine hotărât, cu cartela întinsă către interfon.
_Doar nu eşti al lui Ion?
_Ba da, al lui!
Vai de capul meu, eu nu duc la de-astea, îmi bătea inima să-mi sară din piept!!! Intrăm în scară, bătrânul rămâne afară, la treaba lui... Mi-a părut că trece un veac până a venit liftul, "fotograful" râdea şi mă tachina! Hop, apare şi un domn la patru ace care urcă împreună cu noi! Rămâne la etajul 5. Apăsăm pentru a decola la etajul 10. Phiii!
Urcăm cele două şiruri de trepte (străjuite de plante ornamentale) şi ieşim la libertate - pe bloc! S-a bucurat şi rochia mea în aşa măsură încât direct în cap voia să se aşeze. O vântoasă... de parcă trecusem într-o altă dimensiune! În câteva secunde a fost luată decizia: nu e rost de poze pe bloc azi, mergem în altă parte! Ce-a urmat, aţi văzut deja... :)
Morala:
Şi domnul Ion e un personaj, poate fi chiar cheia care deschide uşi!
Vă trimit pupici mii şi vă mulţumesc pentru fiecare vizită!
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
