Produse consumate. Mai multe de-atat...se poate?

Helloooo!!!

Nu-mi vine a crede că ultima postare cu subiect similar a fost în urmă cu  doar o lună! Eu scriam la circa două luni pe această temă...Ştiu două "vinovate" pentru faptul că a crescut frecvenţa acestei postări: Miss Summer (cu duşurile nenumărate pe care le impune) şi încă o domnişoară...vă spun mai târziu despre cine este vorba!

După ce veţi vedea ce avem în desfăşurător, veţi intui că a mea casă este acum mult mai liberă şi mai aerisită!:) Ţineţi trei degete unite căci vă veţi închina la finalul postării. Mi-a luat tot suflul să o scriu. :P Am probe, iată-le!

* Am consumat crema antirid contur ochi de la Gerovital,  merit un premiu! Ţine o veşnicie - are 30 de ml (de regulă, cremele de acest tip au 15 ml), hidratează bine dar e puţintel prea grasă, nu-ţi dă deloc motive să te îndrăgosteşti de ea (oricât ai vrea :P).

* Crema lift-ultra activă Aslavital îmi e bună şi veche prietenă, pentru mine face ceea ce promite, m-a tot determinat să o recumpăr.

* Crema cu extract de melc Herbagen (review aici) - este chiar cea căreia i-am scris review, a rămas uitată în dulăpior cu un strop neconsumat (are valabilitate 3 luni de la deschidere şi nu am vrut să o folosesc peste acest termen); mai am una "în derulare" din care am consumat cu mult mai mult spor deoarece m-am luminat şi am aplicat-o şi pe decolteu.

* Tratamentul Moroccanoil a fost folosit până la ultimul strop, am ţinut cu disperare sticluţa cu gura în jos, am bătut cu ea în palmă sperând că poate-poate mă mai blagosloveşte cu câteva picături! Atât de mult mi-a plăcut, atât de evident a fost efectul pozitiv asupra părului meu rebelo-răvăşito-zăpăcit: definire a buclelor, aranjare mai facilă, cuminţire a firelor indisciplinate, luciu sănătos al podoabei capilare! Tare mult mi-l doresc în variantă full-size!

* Trei geluri de duş:

- pe cel de la Fa kids cu aromă de zmeură l-aţi mai văzut la mine, e foarte plăcut şi răcoritor, nu usucă pielea; se subînţelege, îl folosesc împreună cu Dia;

- cel de la Palmolive s-a aflat şi printre preferatele lunii iulie; e lăptos-cremos, are o aromă reconfortantă, e hidratant.

- pe cel de la Enliven (men) l-a folosit numai soţul meu, fireşte! Nu s-a înamorat de el însă îi plac celelalte produse ale aceleiaşi firme!

Urnează câteva produse care nu îşi făcuseră rezervare pentru această postare dar au fost iuţi de picior şi au prins loc pe ultima sută de metri ! :)

* Gelul de duş Belle D'Avril - primit cadou de la cineva care l-a cumpărat din afara ţării (nu stiu de unde!); deosebit de parfumat, parcă prea intensă aroma florală, deşi nu greoaie; se simţeau uleiurile din compoziţia lui (în sensul bun!). Am şi o loţiune de corp din aceeaşi gamă, mai am 10% de consumat din flacon.

* Balsamul pentru păr şaten Balea - mi-a plăcut, face treabă bună dar e ceva la el ce...nu mă determină să-l recumpăr; cel puţin, nu acum! Never say never!

* Gelul de duş Esther Beauty - e un produs bun, a fost printre favoritele lunii iunie; am luat apoi o pauză, nu l-am mai folosit  pentru că pielea mea, pe timp de vară,  reacţionează cu sensibilitate la marea majoritate a gelurilor de duş; am revenit la el la final de august; are o densitate rar întâlnită la un astfel de produs, o aromă fresh, reconfortantă; particulele exfoliante sunt blânde cu pielea.

* Crema pentru călcâie Eucerin, cu 10 % uree - dacă nu mă înşel, o am dintr-un Pink Box câştigat pe blogul lui Ionny (de care mi-e dor!); e bunicică, nu m-a impresionat; la preţurile pe care le au produsele acestei mărci, mă aşteptam la ceva mai eficient.

* Dizolvantul hidratant fără acetonă Farmec - curăţă binişor; e ceva antipatic la el :)) - probabil senzaţia de uleios..n-aş da unul Ebelin pe 10 ca acesta!

* Gelul de duş Fa men -  varianta aceasta a reuşit să-l încânte pe soţul meu care nu se lasă impresionat cu una, cu două!:P

* Serum Capital Lumiere Clarins - pentru înlăturarea petelor, cu proprietăţi anti-age; sub formă de gel transparent, cu tentă uşor gălbuie, textură lejeră, se absoarbe foarte repede în piele; am observat efectul  aproape imediat de destindere asupra tenului; fiind în variantă mini, nu aveam cum să am aşteptări în privinţa îndepărtării petelor - am intuit din start.

Am ajuns la cosmetiiicaalee! Aici intervine partea de "vină " a unei fete care mi-e tare dragă: Alina Anghel; ea m-a determinat în miez de noapte să cotrobăi prin trusa de cosmetice şi să elimin fără milă pe acelea care ardeau gazul pe-acolo! Dintre cele  urcate pe "căpiţă", sunt consumate doar jumătate. Pentru celelalte, îmi voi pune cenuşă în cap - au fost bani irosiţi!:(

* Un blush Seventeen, luat în amintirea altuia similar pe care l-am avut cu mulţi ani în urmă; la ce bun, nu ştiu, o toană de moment; aruncat 99% nefolosit;  v-am spus că nu mai folosesc alt blush de când am blush-urile cremă NYX (mă cam întristez gandindu-mă ca sunt cam pe ultima sută de metri cu ele).

* Primerul pentru ochi Elf (consumat) - nu mai e necesară nicio precizare; raportul calitate/preţ este excelent.

* Kit concelear Oriflame - din punctul meu de vedere, e consumat!:)) Am folosit numai partea galbenă, altceva nu mi-a trebuit de la el! Îmi dădea o culoare naturală şi "sănătoasă" pleoapelor.

* Off, cu durere suspin după mascara NYX - Electric Blue; am iubit acest rimel (review aici); şi-a făcut datoria, şi-a dat obştescul sfârşit; nu m-am îndurat să-l arunc dar acum am reuşit să depăşesc momentul!

* Mascara Yves Rocher - Couleur Nature (neconsumată): slabăăă, slăbuţă! Noroc că nu am dat bani pe ea, a fost bonus la o comandă; nu o recomand; avea o consistenţă "pisicită" şi nu rezista deloc pe gene!

* Pff, altă achiziţie nefericită (cel puţin pentru mine!): un lipstain Oriflame (neconsumat)! Nu mi-a plăcut; îmi colora buzele cu pete; adevărul e că nici nu i-am acordat şanse, n-am încercat variante de a-l face util cumva. :P

* Fond de ten Toleriane Teint La Roche Posay - din categoria : "Cine mă puse să-l cumpăr?" ; consumat 3/4 cu maximă voinţă, în amestec cu următorul confrate pe care-l voi numi; în mod independent, arăta groaznic pe tenul meu: încărcat, prăfos, accentuând  orice linie (fină sau nu!)  - nimic bun pentru mine!

* Fond de ten Ageless Elixir Max Factor (2 în 1: fdt + serum) - consumat integral (cu voinţă am făcut asta, cu mândrie o spun) ; probabil că este bun pentru un ten normal sau uscat; pentru al meu (mixt) este prea hidratant; lucesc, din start, ca un bec; nu am încercat să-l fixez cu pudră, nu am vrut; în combinaţie cu LRP (mai sus pomenit), rezulta ceva compatibil tenului meu, îşi anulau reciproc neajunsurile şi făceau casă bună, făcându-mi pe plac!

Eiii, ce părere aveţi despre toată această desfăşurare de forţe??? Spuneţi voi acum, eu nu mai pot decât să tac chitic! Mă doare mâna, mă doare gura! :))

Vă pup şi aştept  cu nerăbdare comentariile voastre!
Bucuraţi-vă de weekend!

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts to you

Fun Beauty TAG

Hello, ladies!

Ce faceţi voi, cum vă simţiţi?:)

Eu am avut senzaţia, săptămâna aceasta,  că sunt tot timpul obosită, somnoroasă; m-am mobilizat destul de greu pentru orice! Probabil că e de vină schimbarea bruscă a vremii sau, mai degrabă, faptul că am nevoie de timp să intru pe un alt ritm!

Tag-ul, în general,  e un fel de postare de "încălzire"; prin urmare, pentru a alunga amorţeala, haideţi să completăm unul care mai e şi amuzant!

De cum l-am citit la Cristina Pavel, mi-am spus că vreau şi eu! Apetitul deschis a fost confirmat ulterior căci am văzut şi răspunsurile Andreei, ale Deenei...Gata, să înceapă interviul!!!

1.Mergi la întâlnire și ai la dispoziție doar cinci minute pentru a te machia. Ce produse folosești în acest caz? 

Nu-mi convine deloc situaţia, la mine durează circa jumătate de oră această operaţiune, sunt precum miresele. :P Dar, nevoită fiind, voi mârâi puţin şi mă voi adapta astfel: fond de ten, rimel, gloss/ruj. Cine mă vede,  să se mulţumească cu atât, alta mai bună n-am de unde!:)

 2. Alege un trend – ”ochi de pisică” , un blush roz super hot sau gene false sub formă de pene?

Vai de mine!!! Cu gene false sub formă de pene trebuie să mă sedaţi pentru a mă vedea! Dacă sunt  exagerați, m-aţi pierdut de muşteriu şi la "ochii de pisică"... Prin eliminare, ne-a rămas blush-ul cel roz super hot! Girlish!

3. Dacă ar trebui să renunți la toate produsele de machiaj pentru două luni sau ar trebui să renunți la toate produsele tale de îngrijire a tenului pentru o săptămână, ce ai alege?

Hmmm, asta e întrebare capcană! Păi dacă aş opta pentru cele de machiaj, cum m-aş demachia în săptămâna cu pricina? Nici vorbă, nu accept târgul ăsta! Aleg din start produsele de îngrijire, chit că nu ies din casă două luni!:))

4. Ce produse de machiaj nu îți lipsesc din poșetă?

Rujul, gloss-ul...Pe altele le port numai la un eveniment, într-o situaţie în care se justifică să le transport după mine!

 

5. Care sunt acele produse la care te întorci mereu de-a lungul timpului?

Da, bună întrebare...Ar fi câteva la care revin mereu: crema lift-ultra activă Aslavital, crema contur ochi Aslavital, loţiunea micelară Bioderma Sensibio, fondul de ten  Revlon Colorstay, rujurile NYX (aici îmi puteţi vedea colecţia; bonus: swatch-uri pe buze!), blush-urile cremă NYX.

6. Smokey eyes sau buze roșii?

Buze roşii, fără dubiu! Nu ştiu să-mi fac smokey eyes; teoretic, ar trebui să ma avantajeze dar, când am riscat eu aşa ceva, mi-a fost frică să mă privesc prea mult în oglindă. :P

7. Ruj sau lip gloss?

Rujul e ruj!!! Rămâne rege!

8. S-a întâmplat să ajungi să iubești la nebunie niște produse care nu te așteptai să îți placă?

Pfff, să mă gândesc... n-aş vrea să răspund impulsiv! Nu, nu s-a întâmplat...Doar situaţia inversă e valabilă!

Eu mi-s gata! Voi??? Păi înţelegerea a fost să completăm un tag! 

Vă invit ceremonios să răspundeţi în comentariile voastre măcar uneia dintre întrebări; aveţi libertate de alegere; chiar sunt curioasă pentru ce veţi opta!

Fetele care "stăpânesc" peste un blog  sunt invitate şi ele să intre-n horă! :)

Să înceapă weekend-ul şi să ne bucurăm de el!!!

Pupiceeei!

Cu drag, 

Ilda

Lavender Thoughts to you

Sfârşit de vară cu makeup minimalist

Buna, fete dragi!:)

Mi-am reluat activitatea, am uitat deja vacanţa cu al ei dolce far niente, sunt implicată până peste cap cu amenajarea clasei, cu şedinţe şi planificări. Aştept să îmi reintru în ritm; până se va întâmpla asta, trag de mine, îmi tot spun hei-rup, hei-rup (fie că e vorba despre a mă trezi în zori, despre a mă machia şi îngriji încât să mă prezint onorabil, despre a face ultimele pregătiri pentru anul şcolar ce bate la uşă - pentru Dia, pentru mine, pentru elevii mei). Acum, cât îmi mai permit să fac asta, am furat ceva timp pentru această postare.

Deşi afară s-a mai răcorit, constat că păstrez încă obiceiurile de peste vară în ceea ce priveşte machiajul; presimt că asta nu va mai dura mult şi voi reîncepe să aplic iarăşi farduri, ruj, dermatograf, eyeliner. De regulă ,  mi se  întâmplă să le ocolesc pe acestea din urmă pe timp de vară - le percep a fi prea "grele", ca şi cum aş pune o haină pe pleoape sau pe buze, ca şi cum aş pune o haină-n plus în ciuda unor temperaturi toride. În acest an , parcă s-a accentuat această tendinţă şi acum, la final de sezon estival, vreau să vă prezint produsele cosmetice care m-au însoţit şi m-au ajutat "să mă fac frumoasă" în vara 2013!

Am văzut o postare similară la Alina Anghel care, la rândul său, preluase ideea de la Alexandra, ca pe un tag! Ele două m-au inspirat şi voi scrie cu plăcere despre acest subiect. :) Vă mulţumesc, fetelor!

Mai întâi o fotografie cu personajele postării noastre...ca să ştiţi cu cine avem de-a face!:))

Ei bine, iată care au fost pentru mine produsele cosmetice ale acestei veri! Sunt convinsă că le cunoaşteţi, măcar pe unele dintre ele; le voi enumera şi vă voi da câteva detalii despre fiecare în parte, despre modul în care le-am folosit!

După paşii de ingrijire fireşti (demachiere cu loţiunea micelară Bioderma Sensibio, aplicarea cremei Aslavital Lift Ultra-activă în combinaţie cu crema ultraprotectoare cu SPF 50 a aceleiaşi firme, plus crema antirid contur ochi Gerovital - aleeeluuiaahh, am consumat-o!) , aşteptam să treacă circa 10 minute.

Aplicam apoi fondul de ten spumă de la essence (cu ajutorul degetelor) - l-am preferat pe acesta deoarece se aplică uşor şi rapid, acoperă destul de bine, asigură un oarecare grad de matifiere, arată rezonabil pe ten şi după mai multe ore; are şi minusuri: nu e rezistent la transfer - se ia foarte mult pe telefon, nu ofera tenului acel glow cu toate ca nu arată nenatural. 

Urma corectorul NYX  In a Jar folosind pensula adecvată Eco  Tools de pe iHerb,  mă ajuta să maschez unele imperfecţiuni. Foarte bun şi vechi prieten îmi este acest concelear!

High Beam-ul Benefit îmi oferea lumină şi o aură sidefie în zona cearcănelor. Pur şi simplu îl ador!

Blush-ul cremă NYX, nuanţa Rose Petal mi-a adus prospeţime şi bujori discreţi în obrăjori. :) Nu mi-am mai dorit alte blush-uri de când în trusa mea se află cele două de la NYX (mai am şi nuanţa Glow).

Un strop de pudră Stay Matte de la Rimmel aplicată pe gene cu vârful arătătorului asigură o bază bună pentru mascara Sexy Pulp Yves Rocher...Foarte bun acest rimel! Merită să fie recumpărat.

Unul dintre cele două gloss-uri din imagine: NYX - Mega Shine Lip Gloss, nuanţa French Kiss (review aici) sau Yves Rocher - Couleur Natur, nuanţa Rose Granit au fost cele care au dat o picătură de culoare şi multă strălucire buzelor mele.

Probabil vă întrebaţi la ce a folosit pensula mare Eco Tools (iHerb)! De foarte puţine ori am cutezat (mamma mia, ce cuvânt!)  să ies în lume fără a aplica fond de ten; ei bine, atunci foloseam doar concelear-ul NYX şi pudra Stay Matte (Rimmel) pe toată faţa şi pe gât, plus toate celelalte produse amintite mai sus!

Pentru a fi cât mai relevant, vă arăt şi o fotografie în care port machiajul despre care v-am povestit! Aşa am defilat eu în cea mai mare parte a zilelor acestei veri!:))

În colajul de mai jos m-am jucat cu fotografii ale aceluiaşi machiaj, numai că am făcut şi o schimbare cu intenţia de a vă oferi un preview pentru următorul produs ce va avea review pe blog. Ghiciţi despre ce este vorba?  Vă dau un  indiciu?! Bine, doar un cuvânt:  eXtreme! :)

Asta e tot, fetelor! Sper că v-a fost pe plac postarea! Dacă doriţi, puteţi prelua şi voi ideea;  în cazul în care nu aveţi blog, îmi puteţi spune în comentariile voastre care sunt produsele cosmetice cu care aţi făcut casă bună în sezonul ce e pe cale să-şi ia rămas-bun; de la noi dacă aveţi întrebări în legătură cu un anumit produs sau sunteţi interesate de un review, aştept să îmi spuneţi!

Savuraţi din plin ultimele zile ale verii, sperând că toamna va avea şi ea zile blânde, cu soare molcom şi temperaturi plăcute!

Mulţi, mulţi, mulţi pupici! :)

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts to you

Meloman pentru o zi (22)

Cum să-ţi explic ce este muzica, dacă nu-ţi este de-ajuns că o auzi, dacă nu eşti pregătit să te laşi copleşit de ea?

(Antoine de Saint-Exupery)

Hello, hello!

Sunt în mare goană pe-aici...dar voi cânta, voi sări şi voi dansa alături de voi!

Iată care aş dori să fie starea care să mă reprezinte astăzi!:))

Vă las să dansaţi şi să cântaţi împreună cu cei de la O-Zone! 

Zi cât se poate de frumoasă vă doresc, zâmbet pe buze şi energie să răsturnaţi munţii  (numai dacă vă doriţi şi vă propuneţi asta)! :)

Pupiiici!

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts to you 

P.S. La SoriN se reunesc toate melodiile melomanilor, el e iniţiatorul acestei minunate idei de postare...Vă recomand să îi faceţi o vizită, ascultaţi astfel şi alte alegeri muzicale!

Recomandare pentru bloggeri

Dacă doreşti să participi,  publică pe blogul tău  o melodie preferată de care tocmai ţi-ai amintit şi vrei să o împărtăşeşti cu noi şi înscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

Happy Moments (13)

Bună dimineaţa de...luni!:)

Credeaţi că am "fentat" postarea de duminică??? Nooo! Mărturisesc că aş fi lasat-o pentru săptămâna viitoare dar am realizat că atunci va fi programul destul de încărcat şi că există riscul să nu o pot scrie; ce-i în mână, nu-i minciună; dintre cele două variante, aceasta este cea optimă!:)

Eu reiau activitatea de mâine, vacanţa e gata, la şcoală cu mine! Simţind că preţiosul timp liber e pe sfârşite   (vorba ceea: Se-aprooopiie laaaţu', Coozmaa!), am dorit să pun la punct unele lucruri -  m-a cam lovit hărnicia în ultima vreme, am cotrobăit prin colţuri şi unghere ale casei, am aruncat tot ceea ce se adunase şi era nefolositor  (proba timpului a dovedit), am şmotruit, am ordonat, am reorganizat...E reconfortant acest sentiment, sunt convinsă că îl cunoaşteţi!

Să vă povestesc despre ceea ce mi-a rămas în minte şi în suflet pe parcursul acestor ultime zile de vacanţă de vară! Gata, la şuetă stăm...:)

* Răcoarea plăcută a dimineţii. Măturam liniştită curtea. Învăţătoarea Dianei,  o bună colegă şi prietenă pentru mine, aflându-se în trecere pe strada noastră, ne-a strigat pentru a ne saluta şi îmbrăţişa; a făcut asta cu un tonus de zile mari, cu o căldură, o energie pozitivă fantastice, spunându-i Diei:  "Te iubesc! Mi-a fost dor de tine!"; l-a  mângâiat cu drăgălăşenie şi pe Tommy,  pe care Diana i-l prezenta cu mândrie!

* Am în ochi imaginea lui Betty care se transformă  fericită într-o săgeată, alergând cât o ţin picioarele când Alex o eliberează din lanţ; e tare hazliu felul în care patinează pe gresia din curte în goana ei spre poartă; mereu mă gândesc la Bambi; primirea pe care i-o fac copiii, pe stradă, e de zile mari! "Betty, ce faci tu,  fetiţo?! Ce musculoasă eşti!!!" :)).

* I-am făcut Diei plăcerea de a aplica o idee DYI, găsită pe Facebook; am fiert două beţe de îngheţată  timp de circa 20 de minute, le-am curbat (calde fiind!) după forma unui pahar; a doua zi, când s-au  uscat, Dia le-a decorat folosind carioci; precizare importantă: e ideal dacă găsiţi beţe de îngheţată mai lungi, altfel ies prea mititele brăţările, chiar şi pentru încheietura subţirică  a unui copil; iată brăţara pe care Dia i-a oferit-o lui Hipo!:)

* Comentariile voastre la ultimele postări, comentarii atât de frumoase, atât de încurajatoare, am simţit că aţi pus mult suflet când le-aţi scris, mi-au dat tonus şi putere! Nu ştiu dar parcă v-aţi hotărât, parcă v-aţi vorbit să faceţi în aşa fel încât să vă simt din ce în ce mai aproape, să fie nepreţuită această comunicare cu voi! :) Fete dragi, vă mulţumesc, sunteţi extraordinare!

* Un joc Roata Norocului cu Dia, aşa ca între fete! Relaxare... Eu am câştigat, ea a pierdut cu zâmbetul pe buze (şi nu se întâmplă aşa, de regulă!) - creşte fata mamei!

* Papa bun preparat de tati!!! Nu arată delicios??? Orez Uncle Ben's cu sos de la acelaşi unchi!!! Simplu şi rapid de preparat atunci când nu ai timp, dispoziţie, ingrediente pentru alte preparate culinare!

* O cititoare dragă, Ramona - o ştiţi şi voi, mi-a făcut o surpriză plăcută! S-a gândit la mine şi mi-a trimis prin mail o carte în format electronic...O voi citi cu bucurie, Ramona! Încă o dată, mulţumiri!

* Eu şi dragul meu drag : felul în care ne îndemnăm unul cu altul şi ne completăm când vine vorba şi despre curăţenie (am dereticat într-o magazie care adăposteşte, în spatele casei, fel de fel de ciorciobute care nu au loc/nu-şi au locul în casă; arăta curtea precum cele americane, în filme, când sunt scoase la vânzare"vechituri" pe care unii le pot considera încă utile!

* Pisoiul Tommy e în continuare pe val! A ajutat la curăţenia despre care vorbeam, în mai multe feluri: a creat atmosferă, ne-a făcut să uităm că muncim deoarece ne-a tot amuzat - şi-a băgat nasul şi coada peste tot, a cercetat, a alergat după fiecare fir de praf, s-a zburlit la aspirator, s-a agăţat de ceea ce scuturam! Vreţi o dovadă?! Priviţi cum şi-a adjudecat nişte resturi de material textil pe care le aveam într-o pungă!

* În tot acest timp, într-un alt colţ al curţii într-o altă aripă a castelului, se desfăşura ceremonia unei "încoronări". Betty pare a fi puţin apăsată la gândul responsabilităţilor ce îi vor reveni după acest solemn eveniment! :)) Fetele sunt fericite, au găsit coroana potrivită!

* O altă dragă cititoare, SunShine, mi-a dat veşti bune şi frumoase: a primit din partea PersunMall rochiţa aleasă în urma câştigării giveaway-ului sponsorizat de acest site! M-am bucurat citind ceea ce mi-a scris  Sabina Lavinia:

Rochiţa a fost împachetată bine, este impecabilă, fără defecte. Arată mult mai bine decât pe site, nu mă aşteptam; ştiu că n-am reuşit să surprind în poze acest lucru.

Îţi mulţumesc încă o dată pentru acest premiu, atât ţie, cât şi sponsorilor!

Cu drag, Rază de soare! Să porţi rochiţa strălucind, să te bucuri de ea!

* Dia are o prietenă foarte bună; se înţeleg incredibil de bine; au vârste foarte apropiate, trec clasa a doua amândouă, sunt la fel de "grase", au nenumărate preocupări comune, sunt pe aceeaşi lungime de undă! Fiecare dintre fete are şi câte un prieten imaginar; doar coincidenţa face ca aceşti prieteni imaginari să se fi căsătorit, având nuntă fastuoasă în această săptămână; plecând la o nuntă cât se poate de reală :)), părinţii prietenei Dianei au trecut seara pe la noi pentru a primi acordul fiicei lor (aceasta urma să doarmă cu Dia) în privinţa vestimentaţiei; sunt un cuplu foarte frumos, le-am făcut o poză (nu îmi permit să v-o şi arăt) şi le-am expediat-o prin mail pentru a-i bucura; ideea este că ne-am amuzat copios (adulţi şi copii) când tatăl fetiţei a spus: "Gata, noapte bună! Noi ne retragem, mergem la nunta unor prieteni imaginari!"...:)))


* Mă simt iarăşi precum Albă ca zăpada cea din poveste, cea cu părul ca abanosul; până ieri, am fost  albă ca zăpada la plete; vreau să spun că m-am vopsit, era şi cazul; dragul meu a avut răbdarea de a mă ajuta căci nu am ochi şi nici mâini la spate!:))

Sigur au mai fost şi alte clipe, oameni, întâmplări ce meritau menţionate...Am selectat şi am dorit să vi le împărtăşesc pe acestea, sper că v-a făcut plăcere să le citiţi!

De-acum, aştept cu nerăbdare să-mi spuneţi despre bucuriile voastre! Vreau să mă bucur şi eu pentru voi, e rândul meu!

Nu uitaţi să zâmbiţi şi să căutaţi bucurie în jurul vostru, sigur veţi găsi!
Vă îmbrăţişez şi vă trimit gânduri frumoase!:)

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts

NOTD: My Fruity Nails

Bună, fetelor!:)

Vă amintiţi că în această postare Happy Moments vă povesteam că m-a entuziasmat să răspund provocării unui concurs organizat de Gabriela?! Concurs de manichiură cu tema: Fruity Nails!:) Vă spuneam la acel moment  şi motivaţia ce mi-a dat curajul de a mă înscrie, ce m-a determinat să încerc ceva nou, să depăşesc o limită de confort, să caut în mine însămi resurse de creativitate, de răbdare, de îndemânare şi pricepere: chiar Gabriela şi faptul că îmi este foarte dragă prietenă!

Cum concursul s-a încheiat şi Găbiţa a postat deja manichiurile participante şi pe cele câştigătoare (aici), vă invit să îi faceţi o vizită (dacă nu aţi făcut deja asta), veţi găsi sursă bogată de inspiraţie! Totodată, vă pot prezenta şi eu varianta mea timidă de fruity nails! :)

Pentru cineva care obişnuieşte să poarte manichiuri monocrome sau, cel mult, french colorat, să reprezinte fructe pe unghii este un mare test! Rezultatul obţinut nu este unul spectaculos, original, inspiraţional însă mie chiar mi-a plăcut; asta deoarece am realizat această manichiură cu bucurie!

Mai întâi, ojele folosite...Chiar dacă nu pare atât de bogată paleta cromatică a manichiurii, toţi "soldăţeii " aliniaţi mai jos au participat la paradă!:)

My cute, happy fruity nails!:)

Eeiiii, ce spuneţi despre ideea unei  manichiuri cu o temă atât de fresh, atât de aromată şi plină de culoare? Voi aţi încercat vreodată? 

Manichiura mea vă place, aţi purta-o? :)

Weekend fain vă doresc! Pe curând, sper! 
Pupiiiici!

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts to you

Cu alte cuvinte şi în alt stil despre...aceeaşi poveste!

Hello, hello!

Într-o postare recentă v-am spus povestea repausului vocal total făcând referire, în mod special, la  aspectele de ordin medical. Azi  vreau să vă împărtăşesc şi alte gânduri, impresii, trări ...despre această provocare! Va fi o postare tip rubrica Diverse! Mai amuzante, mai sensibile, mai pragmatice despre...repausul vocal total! Deloc util de această dată. Fără a respecta vreo ordine anume, voi reda diverse flash-uri, părţi ale aceluiaşi film.

Impresii  despre repausul vocal! 

Mă aşteptam să fie mai greu! Ei bine, nu a fost aşa! M-am întrebat cum de am reuşit! Eu, o vorbăreaţă , o năvalnică într-ale vorbei!  Răspunsul: 

- pot fi foarte receptivă la programare lingvistică; o bună colegă ce a trecut prin aceeaşi experienţă, mi-a spus aşa: Să ai ambiţie şi voinţă, din momentul în care ţi s-a spus STOP, nu mai deschizi gura, sub nicio formă! N-am ştiut în acea clipă cât de mult m-au influenţat vorbele sale şi îi mulţumesc! Aceleaşi cuvinte spuse de către oricine altcineva, cu mai multă/mai puţină influenţă asupra mea, în alt moment...puteau să nu aibă mare însemnătate! Mi s-a întâmplat de câteva ori în viaţă ca anumite cuvinte, spuse la timpul potrivit, de către persoana potrivită, pe tonul potrivit să devină literă de lege pentru mine, să-mi fie ca un motto! Vouă vi s-a întâmplat vreodată astfel?

- am mers la spital pentru a rezolva o problemă şi nu aveam de gând să-mi bat joc de timpul petrecut departe de familia mea şi de casa mea, de toate eforturile  implicate!

- fraza spusă scurt, pe ton categoric, de către doctoriţă a avut şi ea mare importanţă (v-am povestit  anterior despre aceasta);

- apoi,  am ştiut că este vorba despre lupta mea cu mine însămi, am vrut să-mi demonstrez că se poate şi sunt mândră de faptul că am reuşit!

- m-a motivat şi gândul la alternativă, la consecinţe; în situaţia actuală am doar de tăcut, pe viitor aş putea avea intervenţie chirurgicală, aş risca să comunic numai în scris, aş risca să nu îmi pot exercita activitatea profesională; perspectiva aceasta poate să facă tăcerea să pară o bagatelă!!!

Ce a fost bine, ce a fost rău, ce a fost uşor/greu la toată această experienţă?

 

*** Sprijinul extraordinar al soţului meu a contat cel mai mult! M-a ascultat, m-a înţeles, m-a ajutat în toate cele...

*** V-am mai spus deja că eu fug de medici şi de spitale precum fuge acela de tămâie! Cele 12 zile de spitalizare au trecut mai uşor datorită unor factori:

- zilele de weekend  le-am petrecut la fratele meu acasă;

- am comunicat de mai multe ori pe zi cu soţul meu şi cu fiica noastră (FB şi telefon, aplicând sistemul despre care vă spuneam în cealaltă postare);

- am stat într-o rezervă de două paturi, singură (în ultimele două zile a fost internată o doamnă ce avea o problemă de sănătate fără legătură cu repausul vocal); aveam frigider în rezervă şi, alăturat acesteia,  baie cu cabină de duş; nivelul de curăţenie era în limitele decenţei; am avut mâncare gătită de-acasă, îmi încălzeau la sala de mese  în cuptorul cu microunde; prin urmare, condiţii favorabile!:))

*** Tăcerea mi-a dat o linişte, un calm, m-a determinat să fiu mai puţin impulsivă, mai calculată, mai...ZEN, cumva, aşa m-am simţit! Când renunţi la cuvinte şi comunici cu ceilalţi prin zâmbet, folosind expresivitatea ochilor şi a chipului  (cu intenţia de a mulţumi,  pentru a saluta, pentru a arăta că ai înţeles :)) sau că ai fost înţeles, pentru a adresa o rugăminte, pentru a nega ceva, pentru a te amuza la o glumă spusă etc) ai senzaţia că ai o lumină şi o pace interioară, o demnitate cumva - pe care sunt convinsă că aţi remarcat-o şi voi la persoanele cu dizabilităţi! Ahh, ce reconfortant este că nu te simţi obligat (cunoaşteţi acele situaţii de complezenţă) să porţi vreo conversaţie cu cineva!:)) Vreau să subliniez ideea că foarte multe se schimbă în viaţa ta, te raportezi în altă manieră la oamenii din jur, la situaţiile în care eşti implicat!

*** A fost greu în privinţa Diei...Ştiam că, la vârsta sa, va avea dificultăţi în a  înţelege şi a accepta asta, mai ales că este un copil foarte vorbăreţ care doreşte şi pretinde să fie ascultat, să îşi spună părerile şi ideile, să îi fie acordată atenţia cuvenită! Ştiam că va fi frustrantă pentru ea situaţia şi, de aceea, am apelat la rude să ne ajute "găzduind-o" în prima săptămână, după ce am revenit acasă; au fost zile când nu a fost posibil  acest plan (fiecare are viaţa sa şi treburile sale până la urmă!) şi atunci chiar am simşit că mi-e greu; e dificil să îi explici în scris unei fetiţe de 8 ani de ce alegerea vestimentară pe care o face nu este inpirată, de ce îi recomanzi o anumită ţinută; implică mult scris şi copilul nu e făcut să aibă atâta răbdare; când a exclamat: Parcă ne certăm mereu de când scrii! mi s-a rupt inima şi mi-a venit, pentru prima dată, să renunţ... Am depăşit momentul căci ştiam că mult a fost, puţin a rămas  - în câteva zile puteam să reiau comunicarea firească treptat-treptat, nu în forţă! La spital, m-am asigurat că înteleg bine ce înseamnă acest treptat-treptat: Azi puţin , mâine un pic mai mult şi tot aşa, în circa o săptămână - două revii la volumul obişnuit de cuvinte al unei zile; fără convorbiri telefonice şi povestiri; când ajungi la povestit, îi strângi laolaltă pe toţi, îi aliniezi ( :)) vă imaginaţi ?!) şi le spui tuturor o dată, NU fiecăruia în parte!

*** Deşi doctoriţa mi s-a părut iniţial inabordabilă şi necomunicativă, cred că am "câştigat-o" de partea mea cu stoicismul manifestat în exerciţiul de repaus vocal; şi-a schimbat treptat atitudinea, mi-a explicat, mi-a desenat :)) (pentru a mă face să înţeleg cum arată corzile mele vocale şi ce problemă au), m-a lăudat...ori mie îmi dai puteri înzecite să suport greul dacă mă lauzi, dacă primesc aprecieri (am comportament de căţel sau de copil în astfel de cazuri)!

Fapt divers (de luat aminte!!!) 

*** Dintre cei aflaţi la uşa cabinetului unde se desfăşurau exerciţiile foniatrice, două persoane erau acolo deoarece fuseseră operate de tiroidă (atenţie, nicio problemă ce ţine de specialitatea ORL!), de acelaşi medic (!!!) ce le secţionase corzile vocale astfel că săriseră, fără vină, din lac în puţ!

Câteva situaţii amuzante!

*** Eram "cazată" la etajul al doilea, secţia Foniatrie; exerciţiile foniatrice se desfăşurau după-amiaza, într-un cabinet aflat la parter; se lucrau în 3 reprize, la interval de cca o oră; asta implica o plimbare sus-jos, sus-jos; m-am gândit că ar fi necesară şi ceva mişcare astfel că alergam pe scări de fiecare dată, plusând; mergeam până la ultimul etaj (et. 4) şi-napoi; nu mi-a reuşit niciodată să întrec liftul (colegii mei de palier si de tăcere,  oameni cu self preservation, urcau cu acesta)!

*** Veti spune că sunt "cu capu' " dar am comis o fază de pomină  încă din prima seară...Exista baie, cu cabină de duş (una dintre uşile acesteia nu trebuia mişcată, riscai să cadă peste tine); în astfel de situaţii am o reţinere în a atinge tot ceea ce se află în jur; m-am întrebat ce fac, unde/ pe ce îmi aşez pijamalele pe care urma să le îmbrac, dar hainele pe care urma să le dezbrac?! Prosopul!!! De tot hazul, ştiu! Evrika!!! Le-am ordonat frumos pe un scaun din rezervă şi am intrat cu acesta în baie; cu ceva dificultate l-am strecurat pe uşă, dar am reuşit! Constat că mi-am uitat fix gelul de duş în rezervă! Pfff, doar nu era să car înapoi scaunul! Ţuşti, cei doi paşi până în rezervă, îmi iau gelul şi-napoi repede! Cinci secunde a durat, suficiente pentru vecina din rezerva alăturată să intre pe uşa băii şi să facă ochii mari văzând scaunul-intrus şi să-şi mute consternată privirea de la scaun la mine şi-napoi! Eu eram deja acolo, dar cu o secundă întârziere; să-i explic/să mă explic n-aveam cum (eu tăceam, ea tăcea - consemnul!); a înţeles că trebuie să iasă, că eu fusesem prima acolo :)). Ce şi-o fi zis în gând biata femeie?! Oricum, vă asigur că n-am mai intrat cu scaunul în baie, am avut revelaţii şi am găsit căi mai pragmatice, mai normale...

*** Pentru două zile, am fost "o  pacientă uitată"! A existat o problemă de comunicare între  parter şi etajul 2, între medic şi asistente; doctoriţa a descoperit că eu nu fac exerciţiile foniatrice; uraaaa, de când tot încercam să-i transmit asta, în scris! M-a întrebat ce aşteptam?! Hmm, fireşte că aşteptam, în tăcerea mea "prea disciplinată" să îmi spună cineva unde, la cine şi când să merg pentru acestea;  s-a descoperit "vinovatul": o asistentă omisese să mă anunţe; pe un bilet, doamna doctor a notat că sunt "o  pacientă uitată" şi că roagă lucru intensiv pentru recuperarea timpului pierdut :)); asistenta aflată în tură în acea  zi a venit  să-mi spună că mă trimite cu "un părinte" care ne va arăta (mie şi unei alte colege) unde  se află cabinetul pentru exerciţii; din cauză că erau şi câţiva copii internaţi acolo, am crezut că  "părintele " e tatăl unuia dintre ei; oopsss, era un preot; cred că numai noi două ştiam despre această temporară asociere, mergea părintele cu o turaţie de alergam după el eu şi colega de ne sfârâiau papucii, temându-ne că-l pierdem şi oi rătăcite rămânem!N-aveam cum să-i grăim ceva, toţi trei eram "muţi"!:P

 La final, încheind apoteotic subiectul repaus vocal şi spitalizare, vă las  o fotografie făcută chiar în intervalul cu pricina...Imaginaţi-vă cât de tare mă plictiseam dacă mi-am făcut o poză cu telefonul, aşteptând să vină fratele meu; nu de alta, dar să văd şi eu cum am fost!:)) Îmi amintesc astfel de un personaj al Cellei Serghi care nu se privea în oglindă când pleca de-acasă ci când se întorcea!:)) Avea şi un argument: pentru a vedea cum a fost, cum a arătat!:)) Mereu mi s-a părut hilară ideea...

Uşor de remarcat faptul că îmi place să mă joc pe site-ul piZap şi, măcar imaginar,  îmi doresc o astfel de senzaţie de răcoare!

Doamne, cât am putut să scriu, sper să nu vă mai obosesc astfel niciodată!:) Dacă ştiţi să citiţi pe diagonală şi decideţi să faceţi asta, vă înţeleg!:P

Gata, de-acum vom vorbi numai despre vorbe, nu despre tăceri!

Zi frumoasă vă doresc!

Vă pup şi vă mulţumesc pentru răbdarea cât marea!:)

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts

Just UPDATE: essence Time for Romance sau Don't try this at home!

Hello, ladies!

V-am prezentat recent, în această postare, variaţiuni pe aceeaşi temă pentru sclipicioasa şi îmbietoarea ojă essence, Time for Romance! Ei bine, s-a impus să fac un update postării, vă recomand să-l citiţi, poate fi realmente util!!!

Între timp, să ştiţi că eu mă lupt cu cealaltă postare anunţată, pe aceeaşi temă a repausului vocal total! Îmi dă bătăi de cap şi aceasta!:P Dacă mă supăr, trec imediat pe un review...:)) Am atâtea pe care le vizez!

Am început deja să mă pregătesc sufleteşte (şi  nu numai) pentru şcoală; de săptămâna viitoare voi merge; aterizez lin, îmi pregătesc sala de clasă (măcar puţin, aşa!); fiind şcoală particulară,  copiii vin din data de 2 septembrie, mereu începem cu un avans; m-am uitat puţin prin folderele cu poze,  m-a cuprins  o oarecare nostalgie;  vreau să vă arăt două dintre aceste fotografii:

Ei sunt o parte dintre colegii mei, îi revăd curând! Să nu se supere pe mine aceia care mă citesc dar numai astfel mi-am dat seama că mi-e dor de ei!:P

Această frumoasă doamnă care o îmbrăţişează pe Dia - cu fermitate :)),  asigură zilnic hrana a circa 100 de oameni! Mie îmi pare eroină, sincer! 

Mă opresc. Am vrut doar un update şi iată cum mă lungesc la vorbă, hmm!:)

Kisseeeeesss!

Aveţi grijă de voi, ok?:)

Cu drag, 

Ilda

Lavender Thoughts to you

Meloman pentru o zi (21)

Cum să-ţi explic ce este muzica, dacă nu-ţi este de-ajuns că o auzi, dacă nu eşti pregătit să te laşi copleşit de ea?

(Antoine de Saint-Exupery)

sursa

Bună dimineaţa!:)

Muzica pe care o cântă Jason Mraz  îmi pare foarte plăcută, lejeră, relaxantă. Prima piesă cu care îmi amintesc că l-am ascultat este cea interpretată  în duet cu Colbie Caillat, Lucky. Cântecul pe care vi-l propun astăzi are un titlu inspiraţional, e interpretat live şi mă determină să-l fredonez de fiecare dată când îl ascult, îmi dă o stare de bine... Sper să aibă acelaşi efect şi asupra voastră!:)

O provocare pentru cei care nu au blog sau, chiar dacă au, nu obişnuiesc să se  înscrie la rubrica lui SoriN:
Tu ce ai fi ales astăzi pentru rubrica Meloman pentru o zi? 

Dacă ai ales deja o melodie pentru înscriere, voi şti de la  SoriN şi te voi o vizita pentru a asculta opţiunea ta...

O zi de marţi cu toate ceasurile bune (fie că sunteţi sau nu superstiţioşi)!:)
Pupici!

Cu drag,

Ilda

Lavender Thoughts to you 

P.S. La SoriN se reunesc toate melodiile melomanilor, el e iniţiatorul acestei minunate idei de postare...Vă recomand să îi faceţi o vizită, ascultaţi astfel şi alte alegeri muzicale!

Recomandare pentru bloggeri

Dacă doreşti să participi,  publică pe blogul tău  o melodie preferată de care tocmai ţi-ai amintit şi vrei să o împărtăşeşti cu noi şi înscrie articolul la "Meloman pentru o zi"!

Să vorbim despre...tăcere! (Povestea repausului vocal total)

Hello!:)

Fetelor, v-aţi exprimat dorinţa de a citi o postare în legătură cu acest subiect! M-am tot întrebat cum să fac astfel încât aceasta să nu fie plictisitoare; totodată, sa fie utilă (pentru că acesta e motivul pentru care o scriu), să ofere informaţii complete fără a fi aridă?! 

Voi mă puteti ajuta astfel încât să pot scrie liniştită pe această temă, adresând întrebări în secţiunea comentarii - orice întrebări (de bun simţ)  vă trec prin minte.  Pot conta pe voi, ce spuneţi?!

Haideţi să vorbim despre tăcere! Mai mult sau mai puţin, mai bine sau mai rău, vedem ce-o ieşi...Povestea e lungă, asiguraţi-vă că aveţi timp!

Problema de sănătate: disfonie hiperfuncţională cu insuficienţă glotică - o răguşeală  (aproape) permanentă cauzată de faptul că există o modificare a corzilor vocale; acestea, în fonaţie,  ar trebui să se apropie una de cealaltă pe toata lungimea lor; la mine, rămâne un spaţiu liber între ele, pe o anumită porţiune. "Bonus": un edem pe coarda vocală stângă, posibil început de nodul vocal (o schiţă de nodul).

Simptome:
- răguşeală; voce schimbătoare; durere sau usturime în gât (uneori), fără legătură cu vreo răceala/viroză respiratorie.

Diagnosticul a fost stabilit de către 3 medici specialişti ORL prin examen clinic şi printr-o investigaţie cu videolaringostroboscopul (introducerea unui dispozitiv video care permite vizualizarea pe un ecran a corzilor vocale).

Cauza (uşor de dedus din următoarele imagini):

Cum e notat în fişa medicală, sunt "profesionistă a vocii vorbite" (haios sună expresia asta!); vorbesc mult, vorbesc tare, nu am învăţat sa dozez efortul şi nici nu m-am străduit în acest sens.
Cum spune soţul meu, sunt: Hihihii, hahahaaa, hohohooo, mai tot timpul!. :)
Cu alte cuvinte, suprasolicitare a corzilor vocale. Să nu vă imaginaţi acum că se întâmplă asta tuturor! Nu, e vorba despre o combinaţie de factori pe care-o poţi bifa sau nu!

Riscuri la care sunt expusă:
- pierderea funcţiei vocale;
- deteriorarea continuă a vocii;
- noduli pe corzile vocale (aceştia pot implica intervenţie chirurgicală pentru a fi înlăturaţi).
 
Măsurile ce s-au impus:
- spitalizare timp de 12 zile;
- repaus vocal total;
- exerciţii foniatrice (vă voi detalia ce reprezintă acestea şi care e rostul lor);
- administrare de insulină (aceasta previne formarea nodulilor vocali sau ajută la înlăturarea celor foarte mici).

Informaţii diverse (completate de unele impresii):

* Referitor la internare, am mers cu gândul de a-mi pleda cauza (cu toată persuasiunea de care pot dispune ) pentru o internare în regim ambulatoriu; să stau la fratele meu acasă, să tac mâlc respectând regula, să mă prezint zilnic la spital pentru exerciţiile foniatrice; pentru orice eventualitate, eram pregătită cu toate cele necesare spitalizării; socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg: distanţa dintre spital şi locuinţa  fratelui meu era foarte mare, dificilă problema mijloacelor de transport, căile încurcate, eu o "rătăcită" din fire!:)) Am acceptat cu greu că trebuie să rămân la spital! Ulterior, am ajuns la concluzia că a fost mai bine astfel - culmea! Nu susţin fără rost medicii specialişti foniatri importanţa internării,  e mult mai uşor astfel să respecţi "tratamentul"!

* Deloc comunicativă, doctoriţa mi-a spus: repaus vocal total, analize medicale şi începem exerciţiile foniatrice! Nu mi-am inchipuit că din acel moment, chiar din acel moment începe repausul vocal total. Mi-am zis că mă pot instala, că incă pot comunica una-alta; după formalităţile internării, în timp ce  îmi luam rămas-bun de la soţul meu, doctoriţa mi-a administrat un perdaf scurt, din mers, pe hol: Dacă nu vă cunoaşteţi interesul, nu am ce să vă fac! Ooopss, asta a produs declicul! Pot fi un pacient chiar ascultător, iar vorbele spuse, tonul folosit m-au făcut să nu mai deschid gura până nu mi s-a permis asta!:)) Cred ca am făcut-o pe doctoriţă să-şi dorească să mai calc strâmb! Mi-a spus apoi că sunt chiar prea disciplinată!:P

* Repausul vocal vizează să se "odihnească" vocea, corzile vocale dar şi pentru a "uita" felul  în care emiteai sunetele în mod greşit, conducând la suprasolicitarea acestora; uitarea aceasta se vrea a fi completată prin reeducare cu ajutorul exerciţiilor foniatrice. Am comunicat permanent prin intermediul scrisului; cu oricine: personal medical, colegi de suferinţă, vânzători, rude! Nu mi s-a părut greu, nici eu nu ştiu cum dar am reuşit foarte bine să controlez asta!  N-am avut tendinţa spontană, naturală, firească, de a vorbi. Erau persoane aflate în aceeaşi situaţie care încălcau consemnul vorbind în şoaptă; ştiam că aceasta solicită mai mult corzile vocale decât când se vorbeşte pe ton obişnuit, moderat. M-am deplasat peste tot (exceptând toaleta :P) cu un carneţel şi cu un pix, era ca şi cum acestea ar fi făcut parte din mine, nu le-am uitat indiferent dacă mergeam la cabinetul cadrelor medicale, la sala de mese, la cabinetul pentru exerciţii foniatrice, la supermarket, la plimbare...oriunde! Oricând aveam posibilitatea, îmi scriam deja întrebările, doleanţele ş.a . şi mergeam cu biletul scris; îi scuteam timp şi îi menajam răbdarea persoanei căreia mă adresam, aveam mai multă certitudine că îl pot ţine pe loc, că nu îl "pierd" pe cel de care aveam nevoie, că nu se lasă distras de altceva!:))

* În prima săptămână, nu am avut medicaţie; abia în cea de-a doua săptămână a fost introdusă insulina; doctoriţa a sperat că edemul de pe coarda stângă se va retrage doar datorită repausului vocal, n-a fost să fie! Odată cu apariţia în scenă a insulinei, mi s-a reconfirmat importanţa spitalizării; doza administrată a crescut progresiv şi determina stări nu tocmai plăcute, e necesară supravegherea medicală; serveam un prânz consistent, urmat neapărat de desert; se administra insulina; serveam iarăşi desert, imediat după injecţie; cât de mare iubitoare de dulciuri sunt,  în zilele acelea am zis că nu-mi mai trebuie! Deşi respectam cerinţa aceasta a "îndopării", simţeam la cca o oră - o oră şi jumătate, o senzaţie de slăbiciune, un tremurat, greaţă, transpiraţii abundente; toate acestea se sincronizau cu ora la care se desfăşurau exerciţiile foniatrice; mergeam cu dulciurile după mine, îmi luam şi bani în buzunar şi uneori am avut nevoie de ei pentru a lua  încă un desert de la  aparatul automat! Noroc că starea aceasta de rău nu dura mai mult de o oră-două!

* Exerciţiile foniatrice...ei bine, am intuit că acestea sunt cheia, ele pot fi soluţia întregii probleme! Numai că...trebuie să le înveţi bine şi să le aplici  în mod corect zilnic (ar fi ideal să devină un mod de viaţă, să facă parte din ritualul cotidian precum spălatul pe dinţi!); le poţi "abandona" pentru o perioadă scurtă dar e important să revii la bunele obiceiuri! În ce constă acestea?! Sunt un fel de vocalize, folosind silabele ma, me, mi, mo , mu; se rostesc într-un fel anume, prelungind sunetul m nazalizat, vocala rostind-o scurt; există diverse combinaţii în care sunt folosite (de sine stătător sau alternându-le cu diftongii ua, ie, uo); alt tip de exerciţiu presupune să numeri crescător, respectiv descrescător de la 1 până la 10, legând cumva cuvintele, pronunţându-le înmuiat, relaxat; pentru a simţi nazalizarea despre care aminteam, prinzi uşor între degetul mare şi degetul arătător baza nasului; în mod sigur arăţi hilar, dar ajută! Un alt exerciţiu este "cititul popeşte" care presupune să citeşti un pasaj literar fără intonaţie, fără a  respecta semne de punctuaţie, cântat cumva, făcând pauze pentru respiraţie atunci când simţi că se impun, lansându-te cu un mmm prelungit  şi încheind în acelaşi fel; este o experienţă să aştepţi la uşa unui astfel de cabinet; modul  în care sunt executate exerciţiile şi faptul că persoana care te coordonează te acompaniază la orgă asigură un "spectacol sonor" care nu te lasă  indiferent!:))
Până la acest moment am simţit că aceste exerciţii m-au ajutat foarte mult să înţeleg şi să conştientizez ce greşeală majoră  fac în momentul în care rostesc sunetele astfel încât ajung să răguşesc, să suprasolicit corzile vocale şi am de lucrat cu mine însămi la acest aspect (de fiecare dată când deschid gura); e al naibii de greu pentru că obişnuinţa e a doua natură, iar un autocontrol continuu al vorbirii, o autodisciplină de fier în acest sens nu ştiu dacă sunt obiective pe care le pot atinge!

* Acest tratament, aceste măsuri medicale (repausul vocal şi exerciţiile foniatrice) despre care v-am vorbit mai sus nu se fac în timpul menstruaţiei sau dacă ai o răceală! Mucoasele sunt mult mai sensibile în astfel de situaţii şi nu e indicat!

* Existau, cu precădere,  la uşa cabinetului de exerciţii foniatrice reprezentanţii a 3 categorii profesionale:

- cadre didactice (eu şi încă o doamnă profesoară);

- preoţi (doi la număr şi aceştia);

- cântăreţi, interpreţi/solişti vocali (o interpretă de muzică populară).

Mă voi opri! Am reuşit să detaliez deja prea mult şi vor avea nevoie de multă răbdare pentru a citi chiar şi cei care sunt interesaţi de subiect...Revin într-o altă postare pentru a vă relata şi altfel de impresii referitoare la acelaşi subiect!:)

Nu uitaţi că vă astept întrebările, în cazul în care acestea există! 
Care e părerea voastră despre acest subiect, cât de mare vi se pare provocarea repausului vocal total?

Pupici!

Cu drag, 

Ilda

Lavender Thoughts

Happy moments (12)

Buna dimineata de... sambata!:)

Fete dragi, am senzatia ca n-am mai scris postarea asta de foarte mult timp, doua duminici am tras chiulul! Era si cazul sa schimbam acest lucru! Si-atunci, meritam si noi un avans de macar o zi, cine ne amendeaza? ! Fiind nerabdatoare, zau asa, mi-am spus: why not? Sunt bune si ritualurile, au farmecul si rostul lor dar, uneori, e bine sa ne mai si iesim putin din matca! De acord cu mine?

Inaintea repausului vocal total ma gandeam ca nu prea voi mai avea ce sa scriu, pe aceasta tema,  in perioada mentionata! M-am inselat! Cand taci nu vorbesti (suna prea aspru acel taci), chiar ai mai mult timp pentru a reflecta, chiar observi si constati mult mai multe in jurul tau! E oarecum surprinzator si pentru mine, dar am de mentionat unele momente de bucurie pana si din zilele in care am fost internata (aproape doua saptamani).

Povestim? Sigur, povestim!:)
Inainte de toate, se impune sa precizez ca majoritatea fotografiilor (veti intui voi care anume) sunt facute cu telefonul, de aici calitatea lor slaba!

- De la fereastra rezervei, vedeam o mare de verdeata! Dadea senzatie de racoare si era reconfortant sa privesti! Bonus: Grand Hotel Marriott!:))

 
- Fiecare moment de discutie cu Dia si Alex  pe FB, seara de seara, era mult asteptat! Povesteam ce a facut fiecare in ziua respectiva. Tare mult a contat ca am avut laptopul la mine si conexiune la net!

- Exista in curtea spitalului o bancuta, sub un mar...incarcat cu mere. Fugitiv, mi-a trecut prin minte ca ar putea sa-mi cada vreunul in cap; nu de alta, dar nici Auu! n-as fi putut zice! Seara, citeam linistita acolo. Era foarte placut, relaxant...

- Convorbirile telefonice cu sotul meu erau tare simpatice; ma suna uneori ca sa-mi mai povesteasca,  una-alta; fireste ca doar el vorbea, eu taceam malc si bateam din cand in cand cu varful unghiei in telefon ca sa-l asigur ca sunt acolo si ascult!

- Copacul acesta cu 5 brate imi dadea senzatia ca ma incarca cu energie, ma relaxa  instantaneu imaginea lui; se afla in curtea din spate a spitalului, ieseam zilnic sa-l privesc pentru a face timpul sa treaca mai repede cand asteptam la usa cabinetului de foniatrie. Zau ca avea 5 brate arborele, credeti-ma pe cuvant!

- Feelingul pozitiv pe care il aveam dupa sedintele de foniatrie;  ieseam de-acolo si as fi zburdat; poate pentru ca erau singurele momente cand graiam (intr-un fel sau altul), poate pentru ca doamna care se ocupa de respectivele exercitii este o persoana care are acea aura a oamenilor deosebiti, care stie sa-ti transmita mult tonus! Daca ati fi vazut cum iesea pe usa fiecare pacient,  radiind de bucurie de parca ar fi trecut cu brio un examen greu!

- Weekend-ul petrecut la fratele meu acasa a fost si el binevenit! Tare bine e sa-ti speli si sa-ti calci hainele! Si-am ascultat  muzica, yeeeiii! Mult mai tare decat obisnuiesc eu - gazda stabilea volumul la care ascultam,  dar a fost bine si asa!:)

- Hohotele de ras  trase in gand , fara niciun sunet emis (de-ati sti ce greu e!!!),  vazand cum fratele meu scapa in tigaie castronul din care tocmai rasturnase ouale de prepelita batute pentru omleta! Hihihiii! :P

- Tara arde si baba se piaptana! Cum sa n-am timp de-o manichiura cu oja alba Flormar Matte?! Datorita colajului  am degete atat de lungi si unghii cu un astfel de format, nu e meritul meu!:))

- Comentariile scrise de voi la aceasta postare, incurajarile si urarile adresate au insemnat foarte mult pentru mine! Va multumesc din sufletel de fata tacuta!:)

- Desenul lucrat atat de frumos de Dia, mi l-au trimis prin mail dragii mei; cum sa nu ma bucure?! E fotografiat cu telefonul, de aceea e atat de slaba calitatea pozei!

- I-am spus sotului meu sa se asigure ca voi gasi acasa, in frigider, inghetata Mcennedy din Lidl - yyuumiii! M-a asteptat si ea, mai buna ca oricand! In doua variante: Bananalicious si Chocolate Fudge. Nu le-am mai pozat, le-am mancat!:)) M-am gandit ca oricum le stiti!

- Au venit dragii mei dragi si buni sa ma ia de la spital! Buuucuuriiieeee, yuuupiiii! Let's go home! Home sweet home!Am facut un popas la McDonald's pentru a-i face o bucurie Diei (ajunge foarte rar, de circa doua-trei ori pe an).

- A fost induiosator sa o mangai pe Betty la sosirea acasa, sa o vad si sa o simt cum se bucura, cum se gudura! Au cainii un mod special prin care isi exprima  afectiunea!

- Tommy e o mare figura: se urca in mar, preventiv, atunci cand Betty e libera prin curte; cand se simte stapan, citeste ziarele in leagan si  "lesina" de epuizare! Priviti-l cum doarme! E un comediant motanul asta!

- Relaxarea de a viziona un film impreuna cu sotul meu era de mult visata! Am vazut  The Proposal, o comedioara romantica draguta, genul de film de duminica! De regula, Alex se plictiseste la astfel de filme dar, de data asta, a fost si pe placul sau!:)

- Sa particip la concursul de manichiura cu tema Fruity Nails, organizat de  Gabriela, a fost incitant;  n-am mai pictat nicicand pe unghii o asemenea provocare; stiti ca ma declar antitalent consacrat, cand vine vorba despre asa ceva; ei bine,  am decis sa particip avand ca motivatie: respectul, prietenia si faptul ca o indragesc mult pe Gabita!

- Cum sa nu fie de apreciat rabdarea cu care sotul meu mi-a pozat unghiile pana am fost eu multumita de rezultat?! Va arat doar un preview; nu pot sa dau tot din casa :P, concursul e in desfasurare! Va voi prezenta  asa cum trebuie manichiura , la momentul potrivit! Trebuie sa aveti putintica rabdare!

-Descoperirea site-ului piZap (datorita Mariei - Blogul Pandorei, careia ii multumesc frumos!) a fost o revelatie! Imi place sa ma joc pe-acolo!:))

- Complimentele primite de la sotul meu si de la matusa mea, in ciuda faptului ca nu eram deloc machiata! So good for my ego!

- M-a relaxat o plimbare frumoasa, pe-nserat, numai eu si iubitul meu! :) Ca porumbeii! Dia s-a "agatat" inca de ieri la matusa despre care va spuneam, dorm impreuna, se rasfata ca-ntre fete si astazi vor merge la plaja!

- Am pastrat pentru final, ca moment de reala fericire si multumire sufleteasca, fiecare clipa de comunicare, de rabdare, de intelegere, de sustinere oferite de dragul meu drag, de iubita mea fetita, de rudele noastre, de prieteni (si-aici aveti si voi locul vostru de cinste!), de cadrele medicale care m-au ingrijit, de "colegii de suferinta", de vanzatorii de la supermarket, de fiecare persoana cu care am interactionat tacand, scriind, gesticuland, incercand sa exprim ceea ce vreau, ceea ce gandesc, ceea ce simt, ceea ce ma framanta, ceea ce as avea nevoie, ceea ce urez...si-as putea continua! 

Va multumesc mult de tot pentru ca ma vizitati, va multumesc pentru rabdarea cu care ma cititi si pentru faptul ca lasati semn ca ati trecut pe-aici!

Va imbratisez cu prietenie!
Weekendul sa va fie relaxant, cu tonus si energie pozitiva!

Cu drag, 

Ilda

Lavender Thoughts