Vreau sa-l intreb pe Mos cum facea de-mi stia mereu scenariile prin care,copil fiind,imi planuiam sa-l prind in fapt atunci cand ne punea darurile sub brad.Sa-i fi soptit elfii lui lenesi?Sa-mi fi suflat vreo pulbere magica cand pandeam pe furis,de sub plapumioara?Sa fi intrat pe geam atunci cand eu il asteptam,pe scaunel,langa usa?
Oare isi aminteste Mosul cand a lasat tot sacul cu daruri la noi acasa si am plans gandindu-ma la tristetea altor copii?S-a intors in cele din urma si si-a luat sacul,insa darurile au ramas.Sau atunci cand i-am luat apararea in fata celui mai obraznic copil din gradinita,care spunea ca Mos Craciun nu ``exicsta`` (am reusit sa-l fac sa se indoiasca chiar el de ceea ce spusese,stii?).
Anii au trecut,iar Mos Craciun nu m-a uitat niciodata.Acum 4 ani,in decembrie 2007,sufletu-mi era greu.Dar am primit ce mi-am dorit:lumina a venit odata cu luminitele din brad,iar caldura,din sanul familiei.A fost atunci cand mi-am dat seama ce inseamna implinirea unei dorinte.
Gandurile mele din acest decembrie aduc multumiri pentru ceea ce am si nu cer nimic in afara de sanatate,pace sufleteasca si armonie intre oameni.Am soptit aceasta dorinta cu fiecare glob auriu agatat in bradutul meu.Au fost 11.
Ganduri bune pentru toti cei care sunt singuri,tristi,dezamagiti.Undeva,in jurul vostru,exista o luminita.Priviti-o cu siguranta ca exista mangaiere pentru necazul vostru!
P.S.:Draga Mosule,o sa-ti las sub brad fursecurile tale preferate,niste nuci si portocale.Sa-ti fie de bine!
Pe curand,
