Iubesc Craciunul asa cum iubesc toamna mea.Atmosfera se scalda intr-o metamorfoza magica,ce aduce la suprafata anumite sentimente:nostalgie,sensibilitate,meditatie.
Revenind la sarbatoarea Craciunului.Am pregatit mancare traditionala:friptura si sarmalute,ciorba de afumatura si salata boeuf.Vineri,intre serviciu si casa,am reusit sa termin gustarile.Sambata mi-a ramas sa ``lustruiesc``casa in stilul meu obsesiv-compulsiv,as spune.In Ajun,eram deja franta.Dar,in linistea colindelor acompaniate de jocul luminitelor din brad si aroma de portocale,am reusit sa ma bucur ca un copil de cadourile de la Mos Craciun.
Prima zi de Craciun a fost totusi una trista.Fara sa intru prea mult in detalii,m-am simtit uitata,ignorata,data la o parte.Am auzit tonul aspru in cuvinte nespuse.Am simtit tacerea in plan de pedeapsa.De ce?Pentru ca o persoana care ``trebuie sa fie un exemplu`` isi permite sa greseasca.Apoi,am vazut ca nu sunt singura cu tristete in prima zi a Craciunului,am plans impreuna si ne-am incurajat reciproc (se stiu ele).Mos Craciun exista,pentru ca a aparut cineva care are oricand o vorba buna menita sa te ridice.
A doua zi a Craciunului,nu am fost mai linistita,insa macar nu m-am mai lasat rapusa.Am luat masa cu iubitul meu si familia acestuia,bunatatile mi-au fost laudate si asta mi-a umplut sufletul de bucurie.
Astazi,durerea e aceeasi si se manifesta prin tacere.Aceeasi care ma face sa scriu aceste randuri,pentru a-mi usura sufletul.Ziua-mi va trece repede,pentru ca ma pregatesc sa merg la serviciu.Daca sunteti inca in vacanta,va invidiez putin.Nu pentru ca nu vreau sa merg la serviciu,ci pentru ca imi place sa lenevesc in pijamale,cu o ciocolata calda si un film bun.
In speranta ca nu v-am incarcat negativ,dati-mi voie sa va intreb cum a fost Craciunul vostru?
Va imbratisez cald,
