23 aug. 2014

Jurnal de vacanţă în imagini - Grecia, Halkidiki (4)

Bună, bună! :)

Am avut o zi în forţă şi în formă! Sunt bucuroasă deoarece am rezolvat o mulţime de treburi (de toate soiurile) şi încă am energie şi tonus. Probabil acum se vede rezultatul benefic al celor 4 zile petrecute la munte săptămâna trecută. De-abia aştept să vă povestesc şi despre acelea, au fost încărcate de veselie şi de experienţe foarte frumoase!

Dar n-am încheiat încă socotelile cu Grecia, nu că am dori asta! :) Le luăm pe rând, cum altfel?!
Pentru astăzi, mi-am propus să vă povestesc despre unele obiective turistice către care ne-am îndreptat! 

Croazieră la Muntele Athos, respectiv mănăstirile aflate pe acesta

Punct de plecare: portul Ouranoupolis. 
Preţ: 20 de euro de persoană. Erau şi agenţii care solicitau taxa de 10 euro pentru copii, dar noi am găsit una care oferea gratuitate pentru aceştia. 
Timp estimat: 3 ore. 
Ghid în limba română, aşa ni s-a spus. Era vorba doar despre o înregistrare audio ce rula oferind (în limbile engleză, greacă şi română) informaţii istorico-geografice şi de domeniu administrativ în legătură cu Muntele Athos şi cu fiecare mănăstire în parte. 

Vasul de croazieră avea permisiunea de a se apropia la o distanţă de minim 500 de metri de mal.  Pe acest munte se află 20 de mănăstiri. În plus, schituri şi chilii călugăreşti. Regiunea este autonomă din punct de vedere administrativ şi formează un stat monastic.

Să nu vă imaginaţi că am pus piciorul pe Muntele Athos sau că am vizitat vreuna dintre mănăstirile aflate pe acesta! Doar bărbaţilor le este permis accesul şi asta numai dacă au o aprobare specială (numită diamonitirion) ce se putea obţine de la un birou aflat la Salonic. În ciuda acestor reguli şi restricţii, croaziera aceasta a fost o experienţă frumoasă, interesantă, inedită. 

Ne-am îmbarcat cu punctualitate pe vasul Ioana dar s-a plecat cu întârziere de o oră. Fără ca cineva să ne comunice motivul acestei probleme, fără a se prezenta eventuale scuze! Româneşte! :)) Eram prea zen ca să ne enervăm pentru astfel de bagatele, am aşteptat liniştiţi şi ne-am găsit preocupări după cum reiese din fotografii:


Ne-am pozat... cu Ioana! :)

Unii au admirat peisajul prin binoclu, alţii au continuat... să se pozeze!


Am urmărit bancurile de peştişori ce se deplasau prin apa uimitor de limpede în mod ordonat, în coloană - precum copiii de grădiniţă, aşa ne-am amuzat atunci! 



La un moment dat, a fost cazul chiar şi de-un selfie pentru pedichiură :)) - 
că tot n-a fost prea agreată... :P Dar sandalele sunt chiar din poveste!

Pe parcursul călătoriei, pe lângă preocuparea principală de a studia şi admira mănăstirile ascultând informaţiile referitoare la acestea, pasagerii vasului au fost fascinaţi de faptul că pescăruşii ne-au însoţit fiind obişnuiţi să fie hrăniţi...



Apropos de aspectele religioase, înainte de a vă prezenta fotografiile în care au fost surprinse mănăstirile de pe Athos, vreau să menţionez că am avut senzaţia, la un moment dat, 
că vasul e un adevărat Turn Babel ce se deplasează pe apă! Intuiţi motivul!

Şi acum, obiectivele principale ale croazierei! Spectaculoasele mănăstiri de pe Athos! 
Nu am putut reţine denumirea fiecăreia dintre ele, din păcate! 
Asta şi pentru că am avut surpriza de a constata că - în general - 
denumirile greceşti nu rezonează deloc cu conexiunile creierului meu! :))






Cu zoom... 




Cu zoom...



Câtă măreţie au munţii! 



În dreptul Mănăstirii Sf. Pavel, am avut surpriza de a vedea urcând la bord doi preoţi ce se deplasaseră cu o şalupă pentru a ajunge la vas. Au adus pentru închinăciune moaşte ale Sf. Paraschiva, au miruit pasagerii. Am avut posibilitatea să achiziţionăm iconiţe şi brăţări sfinţite. 

La întoarcere, ne-am intersectat cu vasul piraţilor... parcurgea şi el acelaşi traseu!


La final, pe scurt (cât de promiţător sună), vă las câteva fotografii ale Mănăstirii Zigou. Este vorba, de fapt, despre ruinele acesteia. Se află situată la graniţa actuală cu Muntele Athos, a fost ridicată în secolul al X-lea. E la o distanţă de circa 2 km de Ouranoupolis, se poate ajunge foarte repede. Din păcate, nu era posibil accesul în incintă, străjuia un lacăt pe poarta gardului ce o  înconjura! Am înţeles că, în ultimii ani, s-au desfăşurat lucrări de restaurare a mănăstirii; poate că nu au fost încheiate încă!







La graniţa cu Athos...



Egeea se afla la doi paşi...


Fetelor, e gata povestea zilei... Sper că v-a fost pe plac!

E ceva ce v-a atras atenţia în mod deosebit?


Pupicei, cu drag!
Să aveţi weekend frumos şi liniştit!

P.S. Mai păstrez ca as în mânecă o singură postare despre Grecia; are fotografii făcute în paradis! Ar mai fi multe altele, dar mi-e că mă prinde toamna iarna cu ele! :))


 

Blog Template by YummyLolly.com