Bună, fetelor! :)
Când am revenit acasă, în urmă cu circa două săptămâni îmi doream cu entuziasm să scriu o postare cu impresii la cald despre vacanţa petrecută în Grecia. Din păcate, nu am reuşit să fac acest lucru - nu are sens să vă încarc pe voi enumerând cauzele; să spunem că, pur şi simplu, uneori altele sunt priorităţile, alteori nu e să fie!
Cum nu vreau să las uitată postarea asta şi cum ştiu că n-ar mai ieşi aşa cum doream eu - s-a pierdut acel moment, m-am gândit că e bună şi calea de mijloc! Voi împărţi pe categorii fotografiile pe care am decis să le postez pe blog şi voi scrie unele impresii/poveşti/detalii pe baza acestora.
Înainte de toate, câteva precizări: nu îmi place genul de vacanţă care să implice două sesiuni de plajă (dimineaţă-seară) zilnic; fireşte că mai sunt şi alte activităţi în completare, le ştiţi bine! :) Mie mi se pare o adevărată militărie asta! Mă oboseşte foarte tare! Plaja în sine cu scopul de a mă bronza... iarăşi nu se află printre activităţile după care să mă dau în vânt; poate-s eu atipică în privinţa asta, nu ştiu! Mie, la plajă, îmi place apa! Apa mării! Pe aceasta o ador! Dacă e liniştită, mă bucur, dacă sunt valuri... sunt extaziată! În afara înotului (atât cât mă pricep eu), a zbenguielilor, a jocurilor spontane în apă, îmi mai place să mă plimb pe malul mării, să joc un volei, să stau pe pietre şi să privesc oamenii, copiii, să fac fotografii, să privesc apusul (cine se poate trezi, să meargă să vadă şi răsăritul!:P), să ascult sunetul valurilor! Nu mă pune să mă aşez pe pled/ şezlong căci echivalează cu a mă pedepsi! Nu mă pot relaxa astfel, mă plictisesc atât de tare încât mă doare capul; nu, nu pot citi cărţi, reviste - nu mă pot concentra :)), iar să dorm mi se pare...total nefiresc! Acum îmi dau şi eu seama că sunt o ciudăţenie - dar asta sunt, alta mai bună de unde!
În baza acestor idei, ne-am propus când am plecat de-acasă să alternăm mersul la plajă cu vizitarea unor obiective turistice diverse! Aşa am procedat, numai că fără prea mare succes! "Domnul profesor" (vi-l amintiţi pe prietenul la care am apelat fiind pe scaunul milionarului) a fost cu noi împreună cu soţia sa. Dumnealui s-a documentat temeinic (e profesor de istorie la bază, e un pasionat al domeniului şi e o persoană cu vastă cultură), numai că demersul a fost fără prea mare noroc şi finalitate! În sensul că, am descoperit la faţa locului, obiectivele turistice din zonă erau fie închise, fie neamenajate, fie uitate de lume, fie... Prin urmare, dacă stau şi analizez, reuşita vacanţei în Grecia a rămas în seama unui melanj de alţi factori!
În peninsula Halkidiki am ajuns noi, peninsulă ce are trei braţe: Kassandra, Sithonia şi Athos. Pe acesta din urmă e situat oraşul Ouranoupolis unde am avut rezervare la o pensiune numită: Pansion Katerina. Aici poate fi găsită pe booking.com - dacă doriţi să vedeţi prezentarea; e cotată cu 9,2. Toate datele furnizate acolo corespund realităţii. Ne-am lăsat cu totul pradă vacanţei şi relaxării şi abia după plecare ne-am gândit că n-am făcut fotografii camerei. Foarte mulţumiţi de condiţiile de cazare, de modul în care era gândit şi organizat totul astfel încât să fie asigurat confortul; curăţenie exemplară - am plecat într-una din zile în grabă, lăsând vraişte în urma noastră; am găsit totul aliniat, inclusiv încălţămintea, inclusiv cleştii de pe sârma de rufe :)). Lenjeria şi prosoapele arătau impecabil şi erau schimbate zilnic (deşi era prevăzut pentru intervalul de două zile). Gazdele erau foarte amabile, îţi veneau în întâmpinare cu orice ai fi cerut, ai fi avut nevoie.
Ouranoupolis e un fel de târguşor cu aer intim, personal, te simţi în siguranţă deplină. Are zone unde totul este foarte îngrijit ce alternează cu zone lăsate... în voia lor, cu vegetaţie spontană. Magazine cu bijuterii (preţurile erau afişate şi în vitrine, prin urmare n-avea rost să mai pătrund în incinta acestora oricât de mare ar fi fost ispita :P), magazine cu icoane, magazine unde cele două tipuri de articole menţionate anterior erau reunite (Alex detesta ideea), magazine cu produse (cosmetice şi alimentare) cu specific grecesc şi multe magazine de tipul celor din satele de vacanţă (cu suveniruri, cu produse de toate soiurile). Există o plajă ce are steag albastru în Ouranoupolis, am fost doar de curiozitate, să o vizităm, să ştim dacă merită să ajungem pentru o baie! Nu ni s-a părut că ar avea nisipul şi apa mai grozave decât cele de pe plaja aflată în vecinătatea pensiunii noastre; pentru şezlonguri, umbrele şi băuturi scumpe nu se justifica să parcurgem o distanţă triplă.
Că tot veni vorba despre plaja noastră... aflată la circa 200 de metri de pensiune, cu nisip ceva mai aspru, mai grunjos decât ştim noi, cu pietre mari şi albe frumoase, învecinată cu muntele. O plajă mică pe care se aflau zilnic circa 50 de persoane, cu distanţă între pleduri/şezlonguri, cu spaţiu, intimitate şi o atmosferă de linişte şi siguranţă deplină. Pentru civilizaţie mai era puţin loc, am văzut şi persoane care nu strângeau totul în urma lor. Apa...fabuloasă! Prin culoare, prin claritate şi printr-un dar al ei de a te chema necontenit la ea. Pe mal pietricele mici, pe fundul apei nisip - erau şi zone unde se aflau pietre în apă, dar erau uşor de reperat datorită culorii mai închise a apei. Suprafaţa safe din apă era suficient de mare. Dimineaţa, apa mării era liniştită precum cea a unui lac; după-amiaza, seara era uşor agitată, cu valuri mititele. Salinitatea crescută se simţea foarte bine pe buze, iar dacă ai ochi sensibili ca mine (ceilalţi din grupul nostru nu aveau nicio problemă) aceştia se vor plânge de usturime - dar cine stă să ia în seamă?!
Vă las cu prima categorie de fotografii. Dacă aş apărea doar eu în poze, ar putea fi numită: Ridicaţi mâinile în aer!... Abia acasă am realizat că, în entuziasmul meu, am fost tot cu braţele pe sus! :))
Când am revenit acasă, în urmă cu circa două săptămâni îmi doream cu entuziasm să scriu o postare cu impresii la cald despre vacanţa petrecută în Grecia. Din păcate, nu am reuşit să fac acest lucru - nu are sens să vă încarc pe voi enumerând cauzele; să spunem că, pur şi simplu, uneori altele sunt priorităţile, alteori nu e să fie!
Cum nu vreau să las uitată postarea asta şi cum ştiu că n-ar mai ieşi aşa cum doream eu - s-a pierdut acel moment, m-am gândit că e bună şi calea de mijloc! Voi împărţi pe categorii fotografiile pe care am decis să le postez pe blog şi voi scrie unele impresii/poveşti/detalii pe baza acestora.
Înainte de toate, câteva precizări: nu îmi place genul de vacanţă care să implice două sesiuni de plajă (dimineaţă-seară) zilnic; fireşte că mai sunt şi alte activităţi în completare, le ştiţi bine! :) Mie mi se pare o adevărată militărie asta! Mă oboseşte foarte tare! Plaja în sine cu scopul de a mă bronza... iarăşi nu se află printre activităţile după care să mă dau în vânt; poate-s eu atipică în privinţa asta, nu ştiu! Mie, la plajă, îmi place apa! Apa mării! Pe aceasta o ador! Dacă e liniştită, mă bucur, dacă sunt valuri... sunt extaziată! În afara înotului (atât cât mă pricep eu), a zbenguielilor, a jocurilor spontane în apă, îmi mai place să mă plimb pe malul mării, să joc un volei, să stau pe pietre şi să privesc oamenii, copiii, să fac fotografii, să privesc apusul (cine se poate trezi, să meargă să vadă şi răsăritul!:P), să ascult sunetul valurilor! Nu mă pune să mă aşez pe pled/ şezlong căci echivalează cu a mă pedepsi! Nu mă pot relaxa astfel, mă plictisesc atât de tare încât mă doare capul; nu, nu pot citi cărţi, reviste - nu mă pot concentra :)), iar să dorm mi se pare...total nefiresc! Acum îmi dau şi eu seama că sunt o ciudăţenie - dar asta sunt, alta mai bună de unde!
În baza acestor idei, ne-am propus când am plecat de-acasă să alternăm mersul la plajă cu vizitarea unor obiective turistice diverse! Aşa am procedat, numai că fără prea mare succes! "Domnul profesor" (vi-l amintiţi pe prietenul la care am apelat fiind pe scaunul milionarului) a fost cu noi împreună cu soţia sa. Dumnealui s-a documentat temeinic (e profesor de istorie la bază, e un pasionat al domeniului şi e o persoană cu vastă cultură), numai că demersul a fost fără prea mare noroc şi finalitate! În sensul că, am descoperit la faţa locului, obiectivele turistice din zonă erau fie închise, fie neamenajate, fie uitate de lume, fie... Prin urmare, dacă stau şi analizez, reuşita vacanţei în Grecia a rămas în seama unui melanj de alţi factori!
În peninsula Halkidiki am ajuns noi, peninsulă ce are trei braţe: Kassandra, Sithonia şi Athos. Pe acesta din urmă e situat oraşul Ouranoupolis unde am avut rezervare la o pensiune numită: Pansion Katerina. Aici poate fi găsită pe booking.com - dacă doriţi să vedeţi prezentarea; e cotată cu 9,2. Toate datele furnizate acolo corespund realităţii. Ne-am lăsat cu totul pradă vacanţei şi relaxării şi abia după plecare ne-am gândit că n-am făcut fotografii camerei. Foarte mulţumiţi de condiţiile de cazare, de modul în care era gândit şi organizat totul astfel încât să fie asigurat confortul; curăţenie exemplară - am plecat într-una din zile în grabă, lăsând vraişte în urma noastră; am găsit totul aliniat, inclusiv încălţămintea, inclusiv cleştii de pe sârma de rufe :)). Lenjeria şi prosoapele arătau impecabil şi erau schimbate zilnic (deşi era prevăzut pentru intervalul de două zile). Gazdele erau foarte amabile, îţi veneau în întâmpinare cu orice ai fi cerut, ai fi avut nevoie.
Imagine surprinsă în ziua în care am făcut pozele pentru ţinuta prezentată pe blog AICI.
Membrii familiei ce deţine pensiunea, portretizaţi de un turist! :)
Au mai trecut câţiva ani peste ei...
Din camera noastră, cu vedere la mare şi din balconul acesteia...
Nostalgia determinată de momentul plecării...
Ouranoupolis e un fel de târguşor cu aer intim, personal, te simţi în siguranţă deplină. Are zone unde totul este foarte îngrijit ce alternează cu zone lăsate... în voia lor, cu vegetaţie spontană. Magazine cu bijuterii (preţurile erau afişate şi în vitrine, prin urmare n-avea rost să mai pătrund în incinta acestora oricât de mare ar fi fost ispita :P), magazine cu icoane, magazine unde cele două tipuri de articole menţionate anterior erau reunite (Alex detesta ideea), magazine cu produse (cosmetice şi alimentare) cu specific grecesc şi multe magazine de tipul celor din satele de vacanţă (cu suveniruri, cu produse de toate soiurile). Există o plajă ce are steag albastru în Ouranoupolis, am fost doar de curiozitate, să o vizităm, să ştim dacă merită să ajungem pentru o baie! Nu ni s-a părut că ar avea nisipul şi apa mai grozave decât cele de pe plaja aflată în vecinătatea pensiunii noastre; pentru şezlonguri, umbrele şi băuturi scumpe nu se justifica să parcurgem o distanţă triplă.
Că tot veni vorba despre plaja noastră... aflată la circa 200 de metri de pensiune, cu nisip ceva mai aspru, mai grunjos decât ştim noi, cu pietre mari şi albe frumoase, învecinată cu muntele. O plajă mică pe care se aflau zilnic circa 50 de persoane, cu distanţă între pleduri/şezlonguri, cu spaţiu, intimitate şi o atmosferă de linişte şi siguranţă deplină. Pentru civilizaţie mai era puţin loc, am văzut şi persoane care nu strângeau totul în urma lor. Apa...fabuloasă! Prin culoare, prin claritate şi printr-un dar al ei de a te chema necontenit la ea. Pe mal pietricele mici, pe fundul apei nisip - erau şi zone unde se aflau pietre în apă, dar erau uşor de reperat datorită culorii mai închise a apei. Suprafaţa safe din apă era suficient de mare. Dimineaţa, apa mării era liniştită precum cea a unui lac; după-amiaza, seara era uşor agitată, cu valuri mititele. Salinitatea crescută se simţea foarte bine pe buze, iar dacă ai ochi sensibili ca mine (ceilalţi din grupul nostru nu aveau nicio problemă) aceştia se vor plânge de usturime - dar cine stă să ia în seamă?!
Vă las cu prima categorie de fotografii. Dacă aş apărea doar eu în poze, ar putea fi numită: Ridicaţi mâinile în aer!... Abia acasă am realizat că, în entuziasmul meu, am fost tot cu braţele pe sus! :))
Altfel de nebunii... :)) Fiecare e chinuit de propriul talent!
Aţi remarcat cât de strategic e plasată pălăria?! :))
Una dintre ocupaţiile favorite ale Diei, când reuşeam să o scoatem din apă, era să caute pietricele frumoase, speciale - avem un bol acasă!
Dia mai şi mănâncă, în ciuda aparenţelor... :)
V-am arătat eşarfa Zara de la Kurtmann... bună la toate!
Sticluţa cu amintiri, Handmade Sister... pregătită în ultima seară!
Nu mi-am propus să scriu un articol obiectiv, clar şi concis - n-aş putea asta, nu m-ar reprezenta! Cred că deja ştiaţi că aceste postări vor fi pur personale... Cu toate acestea, mă voi strădui să inserez şi unele detalii cu caracter informativ - în ideea că ar putea fi utile! Dacă omit vreun aspect ce vă interesează, întrebaţi fără să staţi pe gânduri!
Atât pentru azi, fetelor! Nu ştiu când reuşesc să revin cu a doua parte a postării... dar e cert că aceasta va exista, chit că ne întindem până la Crăciun! :))
Duminică frumoasă, frumoasă de tot să aveţi!
Vă pupăcesc!
Acum fug să organizez unele detalii pentru postarea-surpriză pe care o pregătesc împreună cu prietena mea Simona - VintageLook !
Sperăm că va ieşi ceva care să vă încânte!
Acum fug să organizez unele detalii pentru postarea-surpriză pe care o pregătesc împreună cu prietena mea Simona - VintageLook !
Sperăm că va ieşi ceva care să vă încânte!
Cu mult drag,
Ilda
Lavender Thoughts
