30 mar. 2014

Vrei sa fii milionar...sau povestea unei zile frumoase!

Bună, fetelor!!! :)

Ieri am petrecut o zi foarte frumoasă la Constanţa. În plus, am "bifat" depăşirea unei limite de confort. Cireaşa de pe tort: am simţit că îmi reîncarc bateriile privind marea aşa cum n-am mai văzut-o până acum - oferind un spectacol extraordinar!

Să o luăm cu începutul! Soţul meu iubit are vechime în ceea ce priveşte concursul Vrei să fii miliardar, actualul Vrei să fii milionar. În urmă cu  mulţi ani, a ajuns "pe scaun", după multe  şi perseverente încercări de a se califica. 

Era dificil să te califici atunci: telefonai, un robot îţi adresa o întrebare, trebuia să apeşi cu maximă rapiditate tasta ce corespundea variantei de răspuns corecte (după un semnal sonor); era nevoie să anticipezi acel semnal sonor şi să tastezi instantaneu astfel încât să obţii un timp bun; viteză de reacţie optimă era necesară. Dacă reuşeai un timp excelent, erai sunat şi ţi se adresa o altă întrebare al cărei răspuns presupunea o localizare în timp; cei care se apropiau cel mai mult de răspunsul corect, erau chemaţi la Bucureşti, cazaţi la un hotel decent peste noapte, iar a doua zi se mergea la filmări; aici, urma o altă etapă de selecţie: trebuia să oferi un răspuns corect şi iarăşi viteza de reacţie cea mai bună (dintre cei 10 concurenţi care intrau în studio) era cea care îţi asigura biletul de a urca pe "scaunul miliardarului"...

Am fost acolo. Ca însoţitor, nu în calitate de concurent. Concurentul care a ajuns pe scaun intuiţi cine a fost. Atunci, primul prag era la 5 milioane, al doilea la 30. Alex a mers ca-n brânză (fără să apeleze la variantele ajutătoare) până la 25 de milioane când...o întrebare din domeniul muzicii l-a pus în dificultate. A întrebat publicul. 70 de procente pentru varianta de răspuns către care înclina şi el. Coborâre ameţitoare pe tobogan, până la 5 milioane. Duş rece. Bun şi el, experienţă se numeşte. O experienţă inedită, frumoasă. Am urmărit acum câţiva ani caseta cu filmarea. Eram foarte tineri pe-atunci. Suntem nişte tineri cu mai multă experienţă acum, în mod sigur vom avea aceeaşi viziune şi peste ani.

Revenind la actualitate: preselecţie la Constanţa. 
- Mergem, fata mea? Eu vreau să ajung!
- Mergem, dragule! :)

Am sosit. Ora prânzului. La City Park Mall era anunţată desfăşurarea preselecţiei, într-o cafenea deschisă. Erau circa 100 de persoane aspirante (cât am stat noi prin zonă). Până după-amiază, şi-au mai încercat norocul mulţi alţii. 

În timp ce Alex îşi completa formularul cu date personale, savurând ceea ce comandasem, privindu-i pe toţi ceilalţi care făceau acelaşi lucru...atmosfera m-a cuprins şi, surpriza etapei, m-am întrebat pentru prima dată: De ce nu?! sau Ce-ar fi dacă...? Am mărturisit gândul ce mă încerca, iar Alex a trecut la încurajări. Fugi şi solicită un formular, nu ai ce pierde! Am bătut în retragere. Totuşi, gândul iscoditor nu îmi dădea pace! Ezitări. Doi paşi înainte şi trei înapoi, ai Racului - fireşte, face parte din scenariu. Un gând a fost hotărâtor: Dacă îmi va părea rău vreodată, dacă dau cu piciorul unei şanse, dacă e un tren unic şi eu stau doar şi-l privesc??? Ce-am avut şi ce-am pierdut?! Go for it! 

Am cerut formular, m-am înscris deci! Hiihii, ce ispravă! Urma un test în format electronic; se calificau cei care obţineau peste 60 de puncte. 


Iată câteva fotografii, veţi simţi mai mult din atmosferă datorită lor!






În timp ce aşteptam să depunem formularele, ne-am pozat şi cu Virgil Ianţu, cum altfel?! Avem şi un autograf! :D Eu, de emoţie, nici nu ştiu unde şi cum să-mi ţin plicul!:P





Testul pe calculator. Emoţii în continuare...Pentru mine. Alex era liniştit. Am luat amândoi! Yeeeiiii! De-acum, totul depinde de noroc: selecţia celor calificaţi se face prin tragere la sorţi... Eu îi ţin pumnii lui Alex - el are bagaj serios de cultură generală, el are spirit autodidact, el are sete de cunoaştere şi curiozitate pentru o paletă amplă şi variată de domenii de interes; dintre noi doi, el e genul de concurent pregătit pentru acest tip de concurs. Eu, ca un căluţ outsider! :)) 

Chiar dacă rămânem doar cu asta, nu-i bai! Am făcut altceva. Şi ne-a plăcut! A urmat ceva shopping pentru mine, unii ar spune că am fost prea cuminte, alţii că nu; eu ştiu că am găsit calea de mijloc! Am servit masa,  am admirat pomii înfloriţi din parcul ce se află în vecinătatea mall-ului şi am plecat să salutăm marea!

Era tare frig, vântul bătea vijelios dar nu m-aş fi desprins de-acolo: am alergat ca nebunii printre pietre, ne apropiam până la punctul limită (în funcţie de curajul şi dramul de nebunie al fiecăruia), apoi fugeam - tachinând valurile care ne arătau că-s mai abile, mai agile şi mai puternice decât noi! Am savurat marea cu toate simţurile; parcă aş fi făcut chiar şi o baie, aşa mă simţeam. Ne-am umplut de ea cât să ne treacă de dor până la vară!
Mai am multe fotografii, dar cei care au dor de mare înţeleg!





 

Iubim... dar unii au îngheţat şi, evident, nu mai au chef de poze!


Dia a remarcat modul în care sunt dispuse aceste pietre şi a spus simplu: 
Uite! Echilibru! 

                Ne-a plăcut la nebunie! O ultimă privire... Până când ne vom revedea!

Dacă aţi avut răbdare să citiţi toată istoria, mă bucur mult şi vă mulţumesc! Sper să vă fi plăcut şi să găsiţi ceva care să vă atragă, să vă inspire puţin!


Apropos de subiectul postării... urmăriţi emisiunea în discuţie, vă place? 
Aveţi experienţe în acest sens? 
Aţi participat la astfel de concursuri sau v-aţi dori să participaţi? 
Chiar sunt curioasă care sunt părerile voastre în această privinţă!

Fete dragi, bucuraţi-vă de duminică! 
Vă doresc să începeţi săptămâna în formă maximă! 
Pupicei!

Cu drag, 
Ilda
Lavender Thoughts to you

UPDATE:
Când am scris această postare, nu aveam nici cea mai vagă bănuială că ea va continua într-un mod extraordinar de frumos! Vă invit să citiţi două postări, un happy end al poveştii! :)
Click pe titlu:
Am fost concurentă la "Vrei să fii milionar" 
- OOTD: Ţinuta purtată pe "scaunul milionarului" + alte detalii promise



 

Blog Template by YummyLolly.com