...pentru prima dată, îi port încălţările. Dumnezeule mare, ce sentiment!!!
Îmi amintesc cum îmi doream să am un băiat. Din aceleaşi motive, universal valabile, pentru care unele mame îşi doresc băieţi. După ecografie, aflând că e fetiţă, am făcut un switch ireversibil şi sufletul meu simţea ca şi cum dintotdeauna îmi dorisem fetiţă. I-am găsit numele imediat, în maşină, pe drumul spre casă. Am ştiut că va fi o Diană! :)
Îmi amintesc cum a venit pe lume. Nu uşor, cu mult efort, cu ceva panică, dar fără dureri. Anestezia epidurală a funcţionat perfect la mine.
O am şi acum în ochi, agitând mânuţele şi plângând cât o ţineau plămânii. Ce melanj de sentimente puternice, copleşitoare: bucurie imensă, uşurare, fericire vecină cu plutirea, nerăbdarea de a o ţine în braţe, mândrie nesfârşită când doctoriţa o privea cu drag şi îi spunea: Vaaaiii, ce fetiţă frumoaaasăăă! Şi ce gene luuungi are! Cât de bine proporţionată este! :); o pregătea pentru a fi primită de braţele-mi nerăbdătoare şi iubitoare!
Am luat-o în braţe plângând, copleşită de toată fericirea din lume! Şi-acum, când scriu, am ochii în lacrimi, mă cuprind emoţiile retrăirii acelor momente. Nu este sentiment mai frumos, nu este experienţă mai de preţ, nu ştii până nu o trăieşti...
Au trecut de-atunci nouă ani în care Dia noastră a crescut frumos şi ne-a uimit zi de zi. Încercaţi să vă puneţi în locul meu, imaginaţi-vă ce am simţit, privind-o rugător, în timp ce o întrebam: Îmi împrumuţi şi mie tenişii tăi, se potrivesc ţinutei pe care vreau să o pozez pentru blog?! Cred că şi pentru ea a fost un moment-revelaţie căci i s-a luminat faţa de zâmbet când a întrebat: Îţi vin??? Apoi, şi-a dat acordul cu toată inima...
"Momentul acela când..." - din seria aceasta face parte ceea ce v-am relatat! Nu voi uita ţinuta pe care am purtat-o prima dată când am împrumutat încălţări de la fiica mea! Ştiţi că unele situaţii de viaţă au o înlănţuire paradoxală care te îndeamnă la reflecţie. Conştientizezi că totul chiar se întâmplă cu un rost!
O cămaşă din denim pe care o consider per-fec-tă a fost motorul ce a pus în mişcare tot acest angrenaj conjunctural generator de emoţii unice! Pornind de la ea, plăcându-mi în aşa mare măsură, am căutat o ţinută cu care să o pun în valoare! Altfel, aş fi ajuns oare la perechea de tenişi a Diei? Poate că da (cine ştie când şi cum?!), poate că nu... :)
Îmi amintesc cum a venit pe lume. Nu uşor, cu mult efort, cu ceva panică, dar fără dureri. Anestezia epidurală a funcţionat perfect la mine.
O am şi acum în ochi, agitând mânuţele şi plângând cât o ţineau plămânii. Ce melanj de sentimente puternice, copleşitoare: bucurie imensă, uşurare, fericire vecină cu plutirea, nerăbdarea de a o ţine în braţe, mândrie nesfârşită când doctoriţa o privea cu drag şi îi spunea: Vaaaiii, ce fetiţă frumoaaasăăă! Şi ce gene luuungi are! Cât de bine proporţionată este! :); o pregătea pentru a fi primită de braţele-mi nerăbdătoare şi iubitoare!
Am luat-o în braţe plângând, copleşită de toată fericirea din lume! Şi-acum, când scriu, am ochii în lacrimi, mă cuprind emoţiile retrăirii acelor momente. Nu este sentiment mai frumos, nu este experienţă mai de preţ, nu ştii până nu o trăieşti...
Au trecut de-atunci nouă ani în care Dia noastră a crescut frumos şi ne-a uimit zi de zi. Încercaţi să vă puneţi în locul meu, imaginaţi-vă ce am simţit, privind-o rugător, în timp ce o întrebam: Îmi împrumuţi şi mie tenişii tăi, se potrivesc ţinutei pe care vreau să o pozez pentru blog?! Cred că şi pentru ea a fost un moment-revelaţie căci i s-a luminat faţa de zâmbet când a întrebat: Îţi vin??? Apoi, şi-a dat acordul cu toată inima...
"Momentul acela când..." - din seria aceasta face parte ceea ce v-am relatat! Nu voi uita ţinuta pe care am purtat-o prima dată când am împrumutat încălţări de la fiica mea! Ştiţi că unele situaţii de viaţă au o înlănţuire paradoxală care te îndeamnă la reflecţie. Conştientizezi că totul chiar se întâmplă cu un rost!
O cămaşă din denim pe care o consider per-fec-tă a fost motorul ce a pus în mişcare tot acest angrenaj conjunctural generator de emoţii unice! Pornind de la ea, plăcându-mi în aşa mare măsură, am căutat o ţinută cu care să o pun în valoare! Altfel, aş fi ajuns oare la perechea de tenişi a Diei? Poate că da (cine ştie când şi cum?!), poate că nu... :)
Cu fericire am purtat:
Rochie Dorothy Perkins
Colier via Romwe
Cercei Kotton
Tenişi... cu o poveste frumoasă
Am desfăcut nodul cămăşii (prinsă astfel în talie), am întins mânecile - dorind să o vedeţi în toată splendoarea ei! E impecabilă, fără reproş!
La final, o săritură de bucurie! Se pare că mă specializez! :)))
La final, o săritură de bucurie! Se pare că mă specializez! :)))
Îi mulţumesc din suflet prietenei mele Simona - Vintage Look,
de la ea am primit în dar colierul galben pe care îl port cu mare drag!
Apropos de coliere... voi aţi văzut spectaculoasele coliere Zara ce se află acum pe stoc la Kurtmann?! Cât se vor mai afla; cred că trebuie să vă mişcaţi foarte repede, vor lua calea curieratului ca vântul şi ca gândul! :))
Un colaj sugestiv pentru ceea ce afirmam...
click AICI !
Ştiţi deja că impresiile voastre sunt aşteptate...
Vă pup şi vă îmbrăţişez, fete dragi mie!
Cu mult drag şi cu emoţie,
Ilda
Lavender Thoughts to you
