26 oct. 2014

Happy moments (22)

Bună, fete dragi! :)

V-am spus că îmi e dor de această postare şi mi-aţi confirmat că o aşteptaţi şi voi! Căutând pe blog, am constatat cu uimire că are ceva vechime (un an şi jumătate), a debutat în aprilie 2013 (aici)! Săptămânal sau bilunar am scris vreme bună pe această temă, după cum îmi propusesem. Apoi, a intervenit veşnicul vinovat numit timp, completat de o anumită stare emoţională care mă determina să-mi doresc a păstra doar pentru mine clipele şi motivele de fericire, să le trăiesc, să le apreciez... şi-atât! N-am avut în niciun moment intenţia de a abandona în totalitate postarea - e de suflet, e personală, mă reprezintă şi am lăsat să vină iară o perioadă optimă pentru ea. 

În cele patru luni care s-au scurs de la cea de-a douăzeci şi una Happy moments, s-au stâns atât de multe clipe, situaţii frumoase încât voi privi retrospectiv şi le voi enumera pe  acelea care şi-au găsit locşor pufos chiar în suflet! Cum memoria nu mă mai ajută ca înainte de 30 de ani :P (da, la mine aşa se întâmplă, ce să-i faci?!), s-ar putea să pierd pe drum câte ceva - dar acesta n-ar fi semn că nu am preţuit sau că nu au avut semnificaţie pentru mine anumite aspecte, cu totul altceva ar indica! :))

Să rememorăm momente de fericire... Vă previn, e un adevărat noian de fericire!


Iunie, spre sfârşitul anului şcolar
*O surpriză ce n-ar putea fi nicicând uitată, un cadou cu destinaţie clară: sufletul! Nici nu pot reda în cuvinte imensa bucurie pe care am simţit-o când elevii mei şi părinţii lor s-au gândit să îmi arate dragostea şi preţuirea lor într-un mod inedit! Las fotografiile să vă povestească mai multe, mie mi se înnoadă în gât lacrimi de emoţie numai când mă gândesc...






*Învăţătoarea fiicei mele este o colegă şi o prietenă extraordinară! Are o metodă originală de a-i motiva şi de a-i recompensa pe elevi să îşi lucreze temele - le acordă un dans la finalul intervalului alocat acestei activităţi! Ştiţi câtă energie pozitivă mi-a transmis imaginea aceasta?! Gestul de a fotografia a fost spontan!

*Final de an şcolar, festivitatea de premiere, emoţii multe, zâmbete, atmosferă specială, energie extraordinară şi promisiunea binemeritatei şi aşteptatei vacanţe de vară! :) Pentru mine sunt copleşitoare astfel de momente, e un consum emoţional fantastic, trăiesc afectiv alături de fiecare copil ce se află pe scenă - nu mai vorbesc despre ceea ce simt pentru ai mei (pe care îi ştiţi: Dia şi copiii cărora le sunt învăţătoare).







* Aniversarea Diucăi - la 9 ani! Se cam întrezăreşte domnişoara care va deveni şi mă străduiesc să nu tânjesc după perioada când era mai mititică - mă gândesc că aş mânia pe Dumnezeu, să crească, să evolueze face parte din drumul său! Vreau să mă bucur de fiecare moment, de fiecare etapă din viaţa ei! Nu a dorit petrecere, a cerut să invităm două prietene foarte apropiate şi să mergem împreună la Bucureşti; a ştiut foarte clar ce obiective urmărim: Grădina Botanică şi Terra Park; am ajuns şi la Mc'Donalds, la patinoar, la carting (în Afi).







* În iulie, aniversarea mea - 38 de ani... Pentru mine, o mulţime de motive de bucurie şi de recunoştinţă!
- Concursurile organizate cu entuziasm pentru voi - dragi cititoare şi prietene - şi oamenii deosebiţi care m-au susţinut în acest demers: magazinul online Kurtmann, site-ul Triodeluxe şi Handmade Sister!

- Cu cât de mulţi oameni buni şi iubitori am fost binecuvântată: mi-au făcut urări spuse cu căldură sufletească, mi-au adus/trimis  flori şi daruri, mi-au arătat multă-multă dragoste! Nu voi nominaliza; fie că este vorba despre familia şi rudele mele, despre prieteni ce nu au tangenţa cu mediul online, despre elevii mei, despre prietenele din această frumoasă comunitate, despre colegi şi foşti colegi - se ştiu ei şi îi ştiu eu!  :)








*Apropos de Kurtmann, ia priviţi ce surpriză simpatică mi-a făcut Diana - cu care simt că rezonez foarte bine, cu care se comunică rapid, eficient şi cu multă disponibilitate! A observat nişte similitudini evidente şi haioase pe pagina mea (aici), a făcut acest printscreen şi mi l-a trimis tachinându-mă: Fata mea este model!... :)))



* Vacanţa în Grecia a fost foarte-foarte frumoasă, ţărişoara asta are un farmec pe care îl simţi cu-adevărat abia când ajungi pe pământul ei; nu apuci să îi dezlegi misterele, are acea particularitate aparte de a te chema la ea la nesfârşit parcă! Am scris câteva postări referitoare la acest sejur, am rămas chiar datoare cu una! Voi alege două dintre fotografiile restante, fotografii din Paradis - de vis a fost ziua aceea:




Am avut două întâlniri foarte plăcute cu două eleve de la ultimele două serii diferite de elevi! Sentimente, poveşti, bucurie, confirmări, amintiri, mândrie, emoţie şi afecţiune!


Selfie girls!


A venit deja luna august?
Un curs de înot pentru Dia - cu mare plăcere a mers, cu implicare şi cu drag, fără pic de teamă! A contat mult şi faptul că o foarte bună prietenă a ei o însoţea! De cele mai multe ori, un bunic dedicat (al prietenei Diei) îşi asuma cu un firesc desăvârşit, cu o extraordinară mândrie şi bucurie responsabilitatea de a le duce pe fete la ştrandul unde se desfăşurau orele de înot!




- O escapadă la munte -  de această dată, câteva zile doar noi doi! Chiar şi atunci când noi doi se schimbă în noi trei sau noi patru... sau cine ştie câţi :)) (cinste acelora care au curajul şi menirea şi harul!), noi doi trebuie să rămână şi să fie, continuu! E important pentru toţi, pentru absolut toţi ca cei doi care au întemeiat o familie să rezerve timp pentru ei astfel încât să îşi acorde atenţie în mod exclusiv, să se asculte, să împărtăşească, să viseze, să râdă în hohote, să se relaxeze, să uite de griji, să se redescopere! La Slănic Moldova am ajuns (deşi o cu totul altă parte a ţării era vizată). Ne-a plăcuuut şi nimic nu a umbrit acele zile frumoase! Am spus că voi scrie o postare şi pe această temă - altă restanţă de dat! 










La revenire, în apropiere de casă, pentru că simţeam deja dorul muntelui, câmpia ne-a dat o lecţie de viaţă scoţând din mânecă doi aşi ai săi: un apus spectaculos şi un curcubeu de o rară frumuseţe şi prospeţime!

- Aripile de independenţă şi de fericire ale Diei la plecarea într-o mini-tabără de echitaţie, la Nana Farm! Dacă aveţi curiozitatea, îi puteţi vedea pe pagina de Fb - aici. Dia iubeşte caii, a fost pentru ea o experienţă frumoasă pe care îşi doreşte să o repete. Sunt acolo oameni care pun foarte multă pasiune în ceea ce fac, fac parte din acea categorie de oameni speciali, deloc comuni. Mini-taberele au debutat în această vară şi condiţiile pe care le oferă sunt perfectibile, dar e idilic locul, are o aură anume; caii sunt foarte bine îngrijiţi, iar personalul e calificat - ei chiar se pricep foarte bine la ceea ce fac!






La început de septembrie, mi-am revăzut cu drag elevii: în clasa a patra, sunt mari de-acum; am preluat din bucuria şi energia lor pentru a alunga, recunosc, o oarecare apatie de start pe care o aveam! Mi-au oferit flori foarte frumoase, ba am primit chiar şi un mic portocal harnic, cu rod şi o carte (Casele vieţilor noastre - v-o recomand!!!) care mi-a adus multă relaxare şi o infinită plăcere a lecturii în serile de septembrie.

De regulă, cei mici ne par mai drăgălaşi şi se consideră că se pierde puţin din acest farmec odată cu trecerea anilor; dar, poate pentru că-s ai mei, nu ştiu cum dar îmi par din ce în ce mai frumoşi! Iar de isteţi, nu mai încape vorbă! Gândiţi-vă cum mi-a crescut mie inima când una dintre eleve, primind aprecieri pentru o minunată compunere pe care o realizase, a mulţumit spunând cu tact: Am vrut să accentuez latura de sensibilitate! sau când unul dintre elevi mi-a spus cu sclipire în ochi: Ştii, mi-a plăcut să lucrez fişele cu exerciţii suplimentare! Mi-am imaginat că eu sunt chiar sarcinile exerciţiilor şi că mă lucrez pe mine! :)


Doar două dintre fetele mele inteligente şi frumoase! Câtă fericire exprimă chipurile lor!

De ziua iubitului meu, la o plimbare de seară! Chiar dacă veţi observa că e prea asortată fruntea sa cu rochia mea, eram cum nu se poate mai fericiţi şi recunoscători că cineva acolo Sus îl iubeşte şi i-a fost alături într-un moment de mare cumpănă!



Apropos de şcoală, nu ştiu cum se întâmplă dar, în scurtul drum pe care îl am de străbătut dimineaţa, întâlnesc în preajma unui rond (al unui sens giratoriu) un stol de porumbei! Ştiţi cât mă bucură să le văd zborul, ridicându-se de la pământ în stol, cu fâlfâit de aripi alb-cafenii?! Sunt ca o revelaţie, de fiecare dată!

În ultima lună, timp de câte două săptămâni, câte un trandafir mi-a înfrumuseţat biroul; dragul inimii mele, galant şi tandru, mi-i aducea cu aer adolescentin, furându-i "pe ascuns" din grădina... noastră!



Şi tot în ultima lună (dar nu numai!) am simţit din partea voastră un suport moral extraordinar! Iar fiecare dintre voi a fost omul potrivit la timpul potrivit! Multă emoţie pozitivă mi-aţi dăruit, multă motivaţie, multă înţelegere şi empatie, imbolduri şi confirmări mii... tot ceea ce am nevoie pentru a strânge din dinţi şi a nu renunţa, a continua să rămân aici căci blogul acesta îmi aduce extrem de multă bucurie, iar voi aveţi un merit major!


Spre final, doar nişte flash-uri, cu scurte comentarii:


Nici nu ştiu care dintre colegele mele primise aceste flori dar mi-a bucurat inima
 imaginea lor veselă şi proaspătă!

Vă amintiţi cu drag vacanţele de vară ale copilăriei voastre? Retorică întrebare, ştiu!

Dar de îngheţată... vă e dor? :)

Cât tonus dăruieşte o vizită la salon şi o reîmprospătare de look!

Pe Fb am văzut poza asta! Mă face să zâmbesc de fiecare dată când o văd!

Închei cu Pisica-Dia, ce se lasă greu pozată! Dar, văzând-o aşa de frumoasă, am luptat pentru dreptul meu de mamă care vrea să fure timpului clipe pe care să le pună la păstrare sub formă de imagini frânturi de suflet!



Voi, pisicilor, ce momente de fericire aveţi să împărtăşiţi cu mine?
Vă aştept cu drag comentariile, mulţumindu-vă pentru răbdarea de înger cu care aţi citit postarea! Ştiţi doar că la mine e mult până mă urnesc că apoi... greu mă opresc!

Pupici fericiţi pentru voi!
Cu mare drag,
Ilda
Lavender Thougths to you





 








 

Blog Template by YummyLolly.com