Bună, fetelor!
Fete dragi, se pare că nu mai reuşesc...E atât de acut sentimentul acesta al nereuşitei în ceea ce priveşte gestionarea timpului, atât de derutată mă simt luptându-mă să găsesc un echilibru între ordinea firească şi ordinea dorită a priorităţilor încât, vă spun sincer, îmi vine să renunţ! Pe de altă parte, ştiu ce simt faţă de acest blog şi faţă de voi, ştiu că mi-ar părea tare rău şi aş avea sentimentul că lipseşte ceva din mine şi, deşi nu-s împăcată cu gândul, îmi spun că mai bine scriu mai rar decât deloc, că nu veţi renunţa la mine şi că nu vă voi pierde!
Pfff, neinspirat mod de a începe o astfel de postare dar, dacă aşa simt, la ce bun să ascund?!
În tot acest iureş din ultima perioadă, s-au strecurat o multitudine de clipe de fericire care au avut darul de a menţine un echilibru sufletesc, ca o mângâiere binevenită, ca o îmbrăţişare oferită exact atunci când ai mai multă nevoie!
Să povestim...pe-ndelete!
*Mă uimeşte, mă bucură nespus, mă face să simt gratitudine
răbdarea sotului meu! În general! Spre exemplu, răbdarea de a mă fotografia; cu atât mai mare este meritul, cu cât ştim că nu manifestă vreo pasiune pentru acest domeniu! Gândul meu se duce către ultimele două ţinute prezentate pe blog ( dacă nu le-aţi văzut, aveţi link
aici şi
aici)!
* Fotografiile cu
Dia şi prietena sa, la bâlci! Aflându-mă la o aniversare, m-am putut bucura doar astfel de felul în care s-au distrat cele doua fete cucuiete care par a fi din acelaşi aluat, noroc că una-i blondă şi alta-i brună!
* M-a înduioşat
imaginea Diei studiind un album de artă în timp ce savura un neconvenţional leac împotriva unei entero-viroze - jumătate de ceaşcă de Coca-Cola! Fie tratamentul, fie leacul menţionat (de medic recomandat :P), fie o formă uşoară a bolii, fie toţi aceşti factori laolaltă au făcut să fie în picioare după doar o zi! Asta m-a făcut fericită şi liniştită!
*M-am simţit bine la aniversarea unei Mării, v-am mai spus despre
aceasta! M-au făcut să mă simt frumoasă complimentele primite de la
colegele mele datorită faptului că am purtat
acest ruj!
*
Un nou an şcolar, prima zi a acestuia şi freamătul pregătirilor! Flori de toamnă ce aşteaptă cuminţi în vază să fie oferite de Dia, cu bucurie, învăţătoarei şi profesoarelor sale, emoţiile dimineţii şi drumul către şcoală...
*
Festivitatea de deschidere a anului şcolar a fost frumoasă şi emoţionantă; un tumult de emoţii am încercat - gândul şi trăirile unui nou început, Dia mea crescând (e în clasa a doua acum), Dia primindu-şi diploma obţinută pentru punctaj maxim la Examenul Cambridge, energia pozitivă transmisă de sufletele boboceilor de clasa întâi în timp ce-şi trimiteau spre cer, odată cu baloanele, un vis de proaspăt şcolar! Aici am
o adevărată poveste în imagini, zău că n-am putut renunţa la unele dintre ele, îmi sunt foarte dragi!
*Florile primite de la elevii mei mi-au bucurat inima...Dat fiind că timpul a fost limitat până la extrem, nu am reuşit să le mai pozez! Dar am o orhidee mititică, suavă şi drăgălaşă foc pe care am scos-o la lumina soarelui, pentru şedinţă foto, lângă buxusul din curte!
*
Cartea primita în dar de la o elevă deosebită, având o dedicaţie cu-adevărat specială, atât de personală, însoţită de o urare simplă dar, pentru mine, cu mare încărcătură emoţională:
Un an bun împreună! :)
* Din nou,
Brumărica se face "vinovată"! Am citit pe blogul ei despre mersul la cofetărie şi-am avut atâţia norişori deasupra capului care pluteau transportând prajituri care de care mai apetisante, încât
l-am determinat pe Alex (mai ceva ca o graviduţă pofitcioasă) să meargă la ore mai puţin convenţionale
să cumpere prăjituri! Pe care le-am...mâncat! Cui credeţi că i-ar fi stat gândul la pozat?:P
* Mi-au dat o stare de bine şi de entuziasm planurile şi pregătirile pentru mega-concursul iniţiat de Alina lui Brumărel - căreia îi mulţumesc pentru faptul că s-a gândit la mine şi mi-a adresat propunerea de a mă implica, concurs care a adunat 10 fete straşnice şi intenţia lor de a vă aduce bucurie!
* M-a relaxat să joc cu Dia în curte, într-o seară, un joc (inventat de ea şi de Alex) care presupune să pasezi mingea de la unul la altul folosindu-te de câte-o mătură!:)) M-a trimis cu gândul la o scenă din Harry Potter!
* Eu şi Alex ne-am simţit mândri şi am schimbat priviri complice observând maniera animată în care Dia ne-a prezentat caietele, fişele şi alte materiale pe care a lucrat la şcoală de-a lungul primei săptămâni oficiale de şcoală!
Vă amintiţi de caietele voastre din primii ani de şcoală?
De-aţi şti cât de multe ar mai fi: momente amuzante petrecute la şcoală, un dans cu Dia şi Alex, mâncărica preparată de mama (fără s-o rugăm) şi multe altele!
Oricât de greu ne-ar părea la un moment dat, e foarte important să nu uităm că-n viaţa noastră sunt oameni frumoşi, că ni se întâmplă şi multe lucruri pozitive, că suntem iubiţi, că pentru toate acestea trebuie să fim recunoscători căci, în comparaţie cu mulţi alţi semeni, suntem privilegiaţi de soartă şi de viaţă!
Vă îmbrăţişez strâns şi vă mulţumesc pentru că sunteţi aici!
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
P.S. Nu uitaţi să vă înscrieţi la concursul despre care vă spuneam mai sus! Am pus şi eu părticică de suflet acolo! Iar premiile suuuuuunt generoase!!!
