Emotii la inceput de drum...
Bine v-am gasit!
Scriu randurile acestea cu o emotie nesfarsita...Intr-un fel, nu ma surprinde acest fapt caci ma stiu a fi emotiva din fire, am invatat deja ca intotdeauna ma framant in fata unor noi inceputuri! Ma linistesc intrucatva acordurile ce razbat din camera fiicei mele care studiaza pianul si surad gandului ca, la intalnirea cu voi, ma insoteste un
Menuet al lui Bach...
Anda a aflat deja ce fel de ganduri m-au incercat dupa ce am citit mesajul sau ce continea aceasta incitanta propunere; le-am alungat pe cele care faceau referire la nevoia acuta de timp, la lipsa de experienta in acest domeniu, pe cele care reprezentau intrebari si indoieli firesti, omenesti; am reusit sa fac loc astfel ideii atat de ispititoare de a face ceva numai pentru mine, de a raspunde unei invitatii atat de generoase - o invitatie ce ma onoreaza (am constientizat de la inceput ca e un gest extraordinar din partea Andei sa ma primeasca cu multa deschidere in "casa sa" construita frumos, cu eleganta, rafinament si subtilitate, intr-un stil atat de personal!), de a incepe o colaborare cu o persoana cu-adevarat deosebita pe care o admir si o respect din motive lesne de intuit!
Stiu ca in viata mea au existat si exista ( am avut norocul de a mi se oferi asta in dar!) oameni care sa imi dea acel imbold de care am nevoie, sa ma faca sa "sporesc", sa imi fie alaturi in adevaratul sens al cuvantului - stiu ca si Anda este unul dintre acesti oameni! Ii multumesc pentru asta si ea intuieste incarcatura acestor cuvinte!
Pornesc cu inima deschisa, cu entuziasm, cu zambetul pe buze in aceasta minunata calatorie impreuna cu voi, cu Anda, cu
Lavender Thoughts, cu speranta ca ne va fi bine si ca bucuria va fi reciproca!
Cu drag, Ilda...
Opresc masina,stergatoarele nu-i fac fata ploii.Privesc geamurile transformate acum in niste obraji scaldati de lacrimi,de suvoaie de lacrimi.Le las sa-mi spele pacatele. Imi strang centura a zecea oara si plec.
