Hello, ladies! :)
Fusta pe care o veţi vedea în fotografiile acestei postări are puterea de a mă transporta instantaneu în copilărie, printre păpuşi, prinţese şi basme. De-aici şi starea sufletească ce m-a însoţit pe tot parcursul şedinţei foto - intuiţi voi că aceasta s-a desfăşurat hăăăt-demult, în zile cu temperaturi mult mai confortabile!
Eh, că tot veni vorba despre copii... vreau să vă relatez câteva vorbe de duh ale minionilor mei! Material aş avea cât pentru o mini-culegere de replici haioase, dar le voi selecta pe acelea ce sunt în acord cu specificul postării! Dacă expresiile feţişoarelor, licărul din ochi, zâmbetele buclucaşe, spontaneitatea şi dezinvoltura cu care au fost exprimate ar putea fi imprimate şi vizualizate aici, spectacolul ar fi asigurat! Îmi rămân doar cuvintele şi speranţa că voi reuşi să redau măcar parţial deliciul situaţiilor...
***
A doua zi de şcoală. O fetiţă cârlionţată, cu ochi de veveriţă, mă trage de mână cu hotărâre, semn că doreşte exclusivitate pentru atenţia mea şi îmi spune cu aer misterios, complice:
De unde ai luat rochia pe care ai purtat-o ieri? (se referă la prima zi de şcoală şi la rochia ce a fost prezentată pe blog aici)
Intru în joc şi răspund pe acelaşi ton, făcând şmechereşte cu ochiul:
De ce, ţi-a plăcut? Vrei să îţi cumperi şi tu?
Toată încântarea din lume e în glasul şi în ochii ei când spune:
Daaa, e foarte frumoasă! Nu vreau să-mi cumpăr, vreau doar să ştiu de unde e ca să îi spun lui tata!
Hmm, deja începeam să mă îngrijorez şi caut să mă liniştesc:
Uuufff, e de pe un site! Dar de ce trebuie să-i spui tatălui tău?
Ca să o cumpere pentru mama!
Cu tot firescul din lume a venit explicaţia. Ooooff, cum de nu mi-am dat seama?! Ce compliment mai frumos şi mai sincer aş fi putut primi, spuneţi voi?!
***
Port rochia cu animal print ce a prilejuit o postare la care eu ţin foarte mult. În timpul lecţiei, în toiul discuţiilor, fără să mă formalizez (nu avem vreme de aşa ceva, nu trebuie să existe timpi morţi, copiii de vârsta aceasta trebuie ţinuţi sub vrajă - dacă i-ai pierdut pentru o clipă, ai de muncit pentru a redobândi atenţia lor), simţind că m-am încălzit foarte tare, îmi dau jos cardiganul pe care îl port peste rochie. Şi... ce-mi aud urechile???
Glăscior firav, de şoricel, dar cu fermitate, ochi precum cărbunii scăpărători, un dop de fetiţă care ştie ce vrea:
Aşa, dă-ţi rochia jos că eşti mai frumoasă!
Whaaaattt???... asta a răsunat cu putere, doar în capul meu.
O dau pe şagă şi spun ca între prietene, pe faţa mea jucându-se un melanj de trăiri - amuzament, uimire vecină cu stupoarea, un strop de panică - exprimate printr-o combinaţie de încruntare, ochi măriţi şi zâmbet intrigat:
Ce să-mi dau jos, fată???
Hihiii, pletele negre se scutură a dezmeticire şi, cu zâmbet sugubăţ, primesc răspunsul ce îmi salvează onoarea:
Ăăăăăă, puloverul, nu rochia!
Phiii, răsuflu uşurată! Trăiască decenţa!
Hmm, să ne păstrăm rochiile pe noi!!! îmi spun râzând, în gând...şi activitatea poate continua fără astfel de palpitaţii.
***
Moment important în lecţie. Sunt pătrunsă tare de explicaţiile pe care le dau - nu îmi mai amintesc contextul, dar era o discuţie foarte serioasă. Mă agit, mă implic. Toată lumea captivată, slavă Domnului! Elanul meu e întrerupt de o exclamaţie spusă cu ton răspicat:
Hiiiiiiii, ţi-ai făcut unghiile!!!...
Trag aer în piept nedumerită, neavând o flexibilitate atât de mare încât să fac rapid switch-ul către un astfel de subiect. Dezarmantă încântarea de pe chipul copilei ce îmi admira în gura mare proaspăta manichiură. Dezarmantă şi curiozitatea manifestată de câţiva dintre colegii săi - ei nu întâmpinau dificultatea la care făceam eu referire!
Salvez ce mai e de salvat, cu un ton secretos:
Da, da, dar să lăsăm puţintel unghiile şi să ne concentrăm pe ceea ce lucram!... şi continuăm cu nonşalanţă, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat!
Cu gândul la minioni, la copilărie, la joacă şi la păpuşi am făcut fotografiile de mai jos... Soţul meu s-a amuzat spunând că nu voi avea unde să port această fustă înfoiată. Eu mă încăpăţânez să consider contrariul, având în vedere că îmi e pe plac această piesă vestimentară, rezonez cu stilul ei şi cu dispoziţia pe care o simt odată ce o îmbrac!
Am purtat:
Fusta / Skirt - AICI / HERE
Fusta a cărei cromatică îmi aminteşte în mod invariabil şi de steagul Braziliei nu se mai află pe stoc, dar puteţi găsi modele similare sau cu totul alte modele aici - pe site-ul Romwe. Chiar pe prima pagină a acestei secţiuni am văzut o piesă superbă, de un roz prăfuit, asemănătoare cu cea purtată de mine în postarea cu povestea fără sfârşit.
Mulţumindu-vă pentru vizită, vă trimit gânduri bune, zâmbete calde şi pupici dulci!
Cu mult drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
