Buna, fetelor!
Ce faceti? Sunteti pregatite pentru o poveste luuunga, cu multe fotografii? Sigur sunteti! V-ati obisnuit, stiu eu!:)
Ce faceti? Sunteti pregatite pentru o poveste luuunga, cu multe fotografii? Sigur sunteti! V-ati obisnuit, stiu eu!:)
Sa nu uit: va transmit gandurile bune ale muntilor! Cum "Care munti?" ?! Pai Zaganu, Ciucas, Muntele Rosu...:)
Cu catel, cu purcel si fara Betty (careia i-am dus dorul), cei 3 veseli naparstoci au petrecut 4 zile la munte. Statiunea Cheia. Mmmmmm, ce-am mai savurat aceste clipe de rasfat!:D
Destinatia initiala nu era aceasta. Cum am ajuns totusi la Cheia? Sa va spun: eu am nevoie de siguranta; pentru asta trebuie sa stiu dinainte ce, unde, cum si cand se va intampla! Sotul meu s-a obisnuit cu asta si actioneaza ca atare! Am studiat noi oferta de cazare si, tinand cont si de buget (caci era implicat in poveste), am decis ca ne oprim la Slanic Prahova: Salina, plimbari cu ponei (pentru Dia, nu pentru noi :P), balaceala in lacurile cu apa sarata, drumetii pe coline...asa ne-am facut noi planu', ca tiganu'! Am cautat pe net, am facut din timp rezervari la o pensiune draguta (ce avea si pagina de FB), bagaje si...on the road!
Voiosie, muzica, eternele contraziceri dintre mine si Alex in privinta stilului sau de a conduce (sunt o adevarata pacoste pe scaunul din dreapta soferului, orice alt barbat ma dadea jos din masina; nu si al meu - el ma iubeste si are rabdare cu mine!), popas, o gustare, lan de grau, floarea-soarelui......
***Click pe fotografii pentru a le vizualiza marite!
Delicata rochita-randunicii. Amintire din copilarie: asezata cu codita in sus, floarea asta pare a fi o printesa ce merge la bal!:)
Stiti versurile haioase din cantecul lui Tudor Gheorghe, Pedeapsa macului?
In goana masinii, cu greu s-a lasat trasa in poza floarea- soarelui! Credeti-ma, era frumoasa foc!
Au dat viata bordului spicele astea de grau, ne-au insotit si pe drumul de intoarcere!
Gata, Slanic Prahova! Cautam pensiunea! Big surpriiiisee: ce se vede in poze difera mult de ceea ce e in realitate! Hmmm...In timp ce eu si Dia admiram pufosenia iepurasilor din curte, sotul meu spune (intrebandu-ma din priviri daca-s de acord) cu diplomatie si fermitate totodata ca nu putem accepta conditiile oferite! Proprietarul - un tanar zen, ingaduitor, amabil, raspunde ca nu-i bai si ca intelege! Per-feeeect, fa-ra tiii-neee...stiti melodia!:))
Spontan, am luat decizia de a intra in Salina Slanic, de a face plimbarea cu poneiul (promisa copilului) si de a pleca, apoi, mai departe...
La Salina Slanic
Latinescul Felix...Stiti ca ma cheama Felicia si ca mi se spune Ilda; tata imi spunea Felix motanul!:P
Un bust al lui Traian, sculptat in sare
Chihlimbarul (ambra)
Eminescu
Un spatiu de odihna
Noi doi (fara umbrela)
Plimbare pe poneiul Florica
Suparat tare (dragul de el) sau cu ceva gene de catar - nu dorea sa se miste sub nicio forma! Greva?! S-a gandit Alex sa aduca niste morcovi (aveam in bagaje :P) pentru a-l determina sa faca ceva miscare! Geniala ideea!
Domnul cu poneiul e-n pericol sa-si piarda jooobuuul, fura meserie de la tati !!! :))
Multumit de gustarea primita, incantat de lipiciul pe care-l are daddy la animale, poneiul a devenit cooperant! Par ei toti cam abatuti dar e doar efectul soarelui arzator!
Unde plecam acum? Sa vedem... unde ne-om opri! :)) A fost pentru prima data cand am facut asta si ne-a placut; pot fi placute incertitudinea si necunoscutul; doar uneori, sa nu exageram!
Pe drum, revelatie: vrem la Cheia! Acolo - norocosi, deh - nu a fost nevoie sa bajbaim mult; la prima pensiune vizitata, Casa cu har - adjudecat! Conditii de 30 de ori mai bune, la acelasi pret cu ceea ce aveam rezervat la Slanic! Foarte curat, cochet, cu mult bun gust!
Sunt vorba lunga deja, face parte din scenariu!:)) Haideti sa va arat fotografii si sa va povestesc putin pe baza lor caci altfel eu nu ma opresc nici maine!
La Cheia:
Intr-una dintre drumetii, spre Imasul Vacilor...tare misterios arata partea aceasta a padurii de conifere!
Un cal alb caruia doar aripile ii lipseau...poveste fermecata!
Imasul Vacilor - un cer incredibil, verdeata, peisaj care iti taie respiratia, aer, libertate si relaxaaareeee...
Fara cuvinte
Meritam o inghetata? Categoric!:D
Dia ar fi ramas sa doarma cu caprele astea daca am fi lasat-o! O cucerisera!
Intr-unul din frecventele momente de zburdalnicie!
Cine joaca Roata norocului?:)
Dar un Monopoly? Va recomandam varianta aceasta a jocului - atentie, da dependenta!:P
O alee umbrita adanc de o adevarata fratie a coniferelor - spre Manastirea Cheia
Manastirea Cheia - oaza de liniste, de pace sufleteasca, de alb imaculat, de flori minunate
Cativa stropi de ploaie nu ne tulbura relaxarea...
Muzeul de Antropologie "Francisc Rainer"
Imagini surprinse dintr-un foisor al muzeului; panorama asupra intregii statiuni
Muzeul Flori de mina
Spre Cabana Muntele Rosu
Priviti cu atentie: puteti vedea capul de vitelus din stanca?!
Un scurt popas e binevenit - ne alintam!
La Cabana Muntele Rosu
Peisaje de vis
Ne odihnim pe pajiste, inainte de a servi un ceai si clatite la cabana!
Aromat ceaiul. S-a mai gandit cineva sa pozeze clatitele?! Be serious!
Premiul de Onoare pentru Miss Rosie si pentru Coccolino (sunt singurii din bransa care au urcat pe Muntele Rosu :P)
Am vrut sa va aduc aer proaspat si verdele incredibil al pajistilor de munte, splendoarea unui cer infinit, relaxare, calm, lipsa oricaror griji, minte linistita, suflet liber si impacat, acea stare de dolce far niente, bucurie de a petrece timpul cu cei dragi tie (quality time)...si tot ceea ce ati mai simtit voi citind aceasta postare!
Mie mi-e dor de munte la orice ora din zi si din noapte!
Tie de ce iti este dor...?
Va imbratisez!
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you
P.S. Stiti despre giveaway-ul aflat aici, pe blogul meu??? Ei bine, nu mai amanati inscrierea, alungati-mi din emotii! Numai la 60 de participanti este validat! Imi doresc sa existe macar un castigator! Come on, girls!:)
.jpg)
