21 dec. 2014

Happy moments (23)

Bună, fete dragi! :)

E 1 Decembrie (n-am greşit, ştiu că suntem în 21, aveţi răbdare şi citiţi mai departe!) şi consider a fi potrivită această postare azi, având în vedere că tare mult mi-aş dori ca românii să fie o naţie mai fericită, să fim mai relaxaţi, mai puţin agitaţi, să gândim în mod pozitiv, să avem mai multe motive de optimism sau să ştim a le căuta... Noroc că suntem buni, spun eu, la a face haz de necaz!

Postarea aceasta are un efect pozitiv asupra tonusului meu, asupra echilibrului meu emoţional. Mi-am propus să o scriu mai des, aşa cum făceam când am iniţiat-o. Voi răspunde astfel şi îndemnurilor voastre cu care mi-aţi adus multă bucurie!

Deşi am avut o perioadă extrem de tumultuoasă, pe mai multe planuri - dar, în mod deosebit pe plan profesional - speranţa a fost în permanenţă la post, mi-am updatat zilnic exerciţiile pe care le fac cu mine însămi cu scopul de a conştientiza şi de a aprecia permanent toate cele cu care am fost binecuvântată în viaţă!

Da, aşa scriam eu de Ziua Naţională a României. Uite cum "reuşesc" să continuu postarea aceasta abia după trei săptămâni. Dar azi nu mă las, nu mă dau bătută, nici gând să mă rup de-aici până nu finalizez - altfel, există riscul să scriu foiletoane pe viitor.

Pentru un proiect la ştiinţe, eu şi Dia am pus împreună  boabe de fasole la încolţit. Văzând cum fasolea creşte exponenţial de la o zi la alta, încântarea fiicei mele a fost extraordinară. Am numit proiectul, în glumă: Jack şi vrejul de fasole
Bunica unuia dintre elevii mei, Bogdan, ne-a uimit pe toţi cu bogatul porumb, cu frumosul răsad de roşii şi cu fasolea sădite în păhăruţe de unică folosinţă. Unii oameni au mâini binecuvântate!



Dia mea renunţase la orgă şi la studiu. În ciuda încercărilor noastre de a o convinge să continue. Ne-a uimit cu spiritul autodidact cu care a reluat într-o bună zi, după circa un an, exersând zilnic, descifrând partituri pe care ne-a cerut să i le descărcăm de pe net.

Ajutorul şi susţinerea acordate de mămicile elevilor mei, decorând clasa pentru Halloween - motivate de ideea de a le face pe plac copiilor şi de a-i surprinde! Bucuria acestora, a doua zi, a venit ca răsplată pentru efortul depus!

Mom and daughter... :D

Ne-am distrat de Halloween organizând jocuri în curtea şcolii! 
Mă descurcam cu dovleacul şi mătura printre jaloane, ce ziceţi? :)))

Acasă, tot de Halloween mobilizaţi, soţul meu a sculptat  un dovleac împreună cu Dia. De costum şi de manichiura "vrăjitoarei" m-am ocupat eu. Mama unei prietene ne-a cumpărat costumul, de la Bucureşti.



Îmbrăţişările matinale primite de la soţul meu reprezintă un boost de energie. Noi nu avem obiceiul de a bea cafeaua împreună (de altfel, nu bem deloc), nu avem alt ritual al dimineţilor de familie, dar îmbrăţişările sunt nelipsite! :)

Am profitat de ultimele zile ale toamnei şi am mers la pădure, pentru o plimbare - linişte, relaxare, regăsire, introspecţie - fără poze, doar noi înşine.

Copăcelul acesta cu coroană aurită mi-a captivat privirile de multe ori - la şcoală, în pauze. Cum să fii atât de frumos şi să nu fii admirat? Nu ar fi posibil! 



Vizita-surpriză a singurului meu văr primar a fost prilej de mare bucurie. Îl vedem rar, iar pe mine mă leagă de el şi de părinţii săi multe-multe amintiri frumoase din perioada copilăriei.

Să începi un weekend citind în pat - ca primă activitate a dimineţii de sâmbătă, cuibăreală la căldură şi sentimentul că împărtăşim pasiuni comune - e atât de plăcuuut!!!

Ne-am amintit cum jucam Dubudum - dubudum cu Dia, când era mai mică. De-aici, n-a mai fost decât un pas până ne-a cărat bietul daddy bun prin toată casa, în spinare - pe rând, desigur. Şi nu la pas căci sonoritatea cuvintelor dubudum - dubudum vă ajută să vă imaginaţi - este vorba despre galop! Ce mai chiot a fost!!! :))

Să vii acasă şi să găseşti pe masa din bucătărie - ca surpriză -  brioşele acestea care au înmiresmat locuinţa! Câte zâmbete înduioşate! Numai mamele sunt capabile de astfel de gesturi!

Cum este sentimentul pe care îl trăieşti servind primul ceai făcut de fiica ta?! Greu de descris în cuvinte, dar copleşitor este - fără îndoială! Da, Dia mea a crescut aşa de mare încât ştie să facă un ceai, de la A la Z, fără a fi supravegheată sau îndrumată. E atât de încântată de această reuşită a ei încât ne întreabă frecvent dacă nu dorim să bem un ceai (iar noi îi răspundem afirmativ uneori, chiar dacă nu ţineam morţiş să facem asta!)...

O colegă tânără, Andra, m-a surprins în mod foarte plăcut într-o pauză cu o caldă îmbrăţişare, fără a avea un motiv anume! Mi-a spus cu candoare: "Eşti îmbrăţişabilă!"... 

Cu foarte mari emoţii, atât de intense încât m-au surprins, inspirată de lectura Casele vieţilor noastre, am făcut exerciţiul de a scrie o postare despre casa copilăriei mele; a rămas nefinalizată, nu am găsit încă o modalitate, un motiv pentru a o publica pe blog... rămâne de văzut ce va fi cu ea! :) Dar o ţin în draft ca pe ceva de preţ! 

M-am înscris la un concurs organizat de Alina Anghel în colaborare cu Ioana Nae - de la Trăistuţa cu zale! Cele două fete îmi sunt tare dragi, pe amândouă le preţuiesc, brăţara frumoasă şi deosebită lucrată de Ioana mă atrăgea ca un magnet... De-aici n-a mai fost decât un pas până la a fi favorita norocului şi a lui Mr. Random.



Ioana mi-a făcut o frumoasă surpriză punând în colet şi un colier lucrat de ea...

... şi podoabe handmade pentru brăduţ! :)

Diei îi place să îşi manifeste creativitatea jucându-se astfel cu accesoriile mele! :)


Cu multă dăruire sufletească şi cu gratitudine am pregătit pentru voi (aici) un cadou, cu gândul de a sărbători împreună bucuria celor doi ani împliniţi (la final de noiembrie) de când scriu pe acest blog. Comentariile neaşteptat de multe, conţinutul lor, respectiv gândurile şi emoţiile  pe care mi le-aţi transmis... nici nu am cuvinte pentru a exprima cât de fericită am fost citindu-le! Vă mulţumesc şi acum pentru asta!

Ziua onomastică a Dianei-Andreea a noastră (de Sf. Andrei) e prilej de bucurie mereu! A fost tare fericită cu darurile pe care le-a primit de la părinţi şi de la prietene! Cu cele pe care i le-am pregătit noi am şi pozat-o! Ştiţi că nu îi place deloc să se pozeze, vă rog să apreciaţi bunăvoinţa! :D



                                         Un joc lego - Corabia piraţilor. A fascinat-o!!!

O geantă din material textil - La Muse Chic
(a zărit-o pe Fb, promovată de site...mi-a spus că şi-o doreşte)

Cu cele mai bune prietene! :)

Solaris şi a sa reprezentantă, Alexandra, mi-au făcut o surpriză minunată, de-a dreptul delicioasă şi, nu în ultimul rând, cu conţinut sănătos! Voi scrie o postare detaliată despre produsele primite în dar, merită să ştiţi despre ele - dacă nu se întâmplă să le folosiţi şi să le apreciaţi deja!
Prilej pentru Dia de a arăta cât aşteaptă Crăciunul şi bradul...

Un mesaj de la o altă fată dăruită din plin de Dumnezeu cu talent şi suflet frumos - Cristina de la Handmade Sister - a stârnit mare frenezie la noi în casă! Mă anunţa că ne oferă un cadou pentru faptul că i-am trimis în timp util fotografii cu sticluţa cu amintiri la concursul pe care îl organiza pe blogul său. Vă amintiţi că în vară am avut pe blog o serie de concursuri aniversare, la unul dintre acestea fiind oferită o astfel de sticluţă şi pentru voi? Revenind la ideea iniţială, iată ce am ales, fermecaţi fiind de acest glob de sticlă, pictat manual! Face acum pereche cu cel pe care îl aveam de la Crăciunul trecut! Vi le voi arăta cum stau mândre în bradul nostru! 




Federova - de-aţi şti ce spiriduş de decembrie a fost ea cu mine!!! În condiţiile în care, într-o simplă discuţie, mi-am exprimat interesul faţă de un produs despre care citisem la ea pe blog (aici)  - jeleul spumant cu aromă de mere verzi de la TBS. Nu numai că mi l-a trimis, dar a plusat cu daruri pentru mine şi Dia! Ele două se cunosc de la această întâlnire! :)



Vreme umedă, rece, doar ce se topise întâia zăpadă cu care ne-a onorat decembrie! Mi-a pierit toată atitudinea zgribulită văzând cum ştie trandafirul acesta roz să ignore intemperiile şi să îşi vadă de viaţă şi de înflorire! :)



Shoebox - proiect de suflet şi de omenie, ne-am mobilizat în scurt, în penultima zi, dar bucuria animată cu care ne-am ocupat toţi trei de acest gest al dăruirii a fost atât de mare încât ne-am propus ca anul viitor să ne organizăm din timp, încât să putem face mai mult de-atât! Am scris aici pe această temă...

Ştiţi cât de mult m-a emoţionat şi cu câtă bucurie am descoperit pe blogul lui Macy - în această postare a sa -  faptul că a menţionat denumirea blogului meu şi ideea cu care a motivat faptul că mă citeşte?! Minunat sentiment!!!

Întâlnirea cu elevii mei mari, de clasa a 8-a, a scos la iveală amintiri extraordinar de frumoase. Să-i revăd e mereu o bucurie, o continuă uimire pentru cât de mari au crescut, un sentiment de mândrie constatând că gândesc bine, că au confirmat aşteptările, că au drum frumos în faţă! Am fost atât de cuprinşi de a ne bucura unii de alţii încât nimeni nu s-a mai gândit la a face poze! Sper să nu uit asta când vor veni în Ajun, să ne colinde!

Spectacolul de Crăciun al şcolii... eeeiii, istoria se repetă, an de an! Trăiesc emoţii atât de intense încât mă simt golită apoi, nu mai am gânduri sau cuvinte decât dacă fac eforturi conjugate!
* O bună prietenă ne-a ajutat, prin intermediul unui lanţ al slăbiciunilor, să primim un costum chinezesc autentic, adus "chiar de la mama lui"!  :)) L-am călcat cu atâta drag, admirând necontenit frumuseţea şi fineţea materialului! 



* Particip în mod afectiv la fiecare număr de spectacol, dar am plâns de-a binelea, aplaudând şi râzând de fericire totodată, când au fost pe scenă Dia (împreună cu colegele sale) şi, de asemenea, privind dansul elevilor mei. Tema spectacolului a fost: Crăciunul în jurul lumii (copiii clasei mele au reprezentat Spania, iar Diuca şi colegele sale - China).
Chinezoaica mea lungană şi... albastră!

Spaniolii mei, dansând cu vivacitate!

Dacă vă era dor de mine,  mă recunoaşteţi aici! :))

Bonus (de parcă n-ar avea destule poze postarea asta - apropos, daţi click pe ele pentru a le vedea la dimensiune mai mare!):  unii dintre copiii din grădiniţă! 
N-au cum să nu vă bucure dacă îi priviţi!


Aş mai fi avut de zis câte ceva, dar păstrez ca as în mânecă 
pentru următoarea postare! 

De-acum tac chitic, nu înainte de a vă spune aşa: 
preţuiţi fiecare clipă de fericire pe care o aveţi! :)

Nu uitaţi înţelegerea pe care o avem: 
aştept să citesc şi eu, în cadrul comentariilor, despre momentele frumoase 
din viaţa voastră!

Mulţi, mulţi pupici!
Zile frumoase şi spor pentru ultimele pregătiri ale aşteptatului Crăciun!

Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts to you

P.S. Luni, 22 decembrie,  ultima zi în care vă puteţi înscrie pentru a câştiga 
un burete Konjac pentru ten şi unul pentru corp - AICI

 

Blog Template by YummyLolly.com