Bună, fete dragi! :)
Dacă vouă v-a fost dor de mine măcar pe jumătate din cât mi-a fost şi încă îmi este mie de voi... atunci mă declar o mare norocoasă!
Mi-am propus ca în această lună a lui Brumărel (ce denumire cu rezonanţă poetică!) să revin la a posta cu regularitate, urâciosul Răpciune (sună sugestiv, nu credeţi) fuse şi se duse - urraaaa! Sper ca pentru voi să fi fost altfel, să fi avut o aură pozitivă luna ce s-a încheiat...
Acum scriu, aştern gânduri, împărtăşesc cu voi impresii... şi-i atât de bine!!! Vreau să vă povestesc o situaţie cel puţin hilară (ca să nu spun de-a dreptul jenantă) în care singură-singurică m-am băgat (chiar nu poate fi blamat nimeni altcineva).
Venind acasă (după programul de şcoală), am găsit-o pe mama implicată într-un proiect "surpriză": operaţiuni de curăţenie de mare anvergură (o reprezintă pe mama iniţiative de acest fel). Hmm, nu-mi ardea deloc (ba chiar dimpotrivă), dar eram prea obosită să mă împotrivesc; nu suficient de obosită încât să am curajul să refuz participarea activă! Văzând şi făcând, bând Grigore agheasmă! După circa 3 ore de supuşenie şi şmotruială, mama a spus : "Stop, joc!"; eu aş fi ţopăit de bucurie dacă aş mai fi avut puterea să mă zbânţui astfel. I-am propus să o duc acasă cu maşina; nu s-a împotrivit - cum face în multe alte dăţi (era firesc să fie epuizată). De-acum... începe tărăşenia! Veţi fi mirate de acţiunile fără noimă, de-a dreptul ilogice şi haotice pe care le pot întreprinde oamenii chiauni!
Fac o paranteză şi vă spun un detaliu semnificativ pentru poveste: aşteptam un colet - o comandă dată la Kurtmann. Primisem şi sms de notificare. Trecuse de ora 17 şi mă întrebam dacă să îi telefonez curierului.
Revenind: pornim maşina, plecăm. La circa 100 de metri de casă, într-o mică intersecţie, văd maşina firmei de curierat. Semnaliza pentru a intra pe strada mea. Mi-am zis cu bucurie: Hait, ăsta e coletul meu!!! Curierul, un băiat brunet (aşa sunt toţi, pentru mine arată la fel :P), îmi face un semn discret. Eu, o divă, mi-am zis că m-a recunoscut (sunt un fel de cal breaz pentru curieri, ca şi pentru doamnele de la poştă). Pun maşina pe avarii (fiind o străduţă puţin circulată, nu încurcam pe nimeni), cobor să-mi iau portofelul din geanta aflată pe bancheta din spate, îi spun mamei că a sosit un colet aşteptat. Era deja oprită şi maşina firmei de curierat.
Nu ştiu ce feeling m-a îndemnat să mai aştept, să moşmondesc în mod intenţionat pe lângă geantă şi maşină, să nu mă reped aşa, direct cu portofelul la portiera "curierului". Mare lucru intuiţia feminină, singură mă aruncam dar m-am salvat la timp de o situaţie absolut penibilă! Şoferul a coborât, se uita mirat de faptul că, probabil, îi schiţam un zâmbet (da, în majoritatea situaţiilor, eu le zâmbesc oamenilor când îi întâlnesc!)...
Într-o clipă de revelaţie, mi-am dat seama că sunt pe o pistă greşită. Probabil faptul că omul se simţea vizat de mine, în mod vădit - sau poate asta era doar în mintea mea - m-a determinat să-l întreb: Sunteţi curier? (deja nu mai zâmbeam, dar ridicam sprâncenele; ştiam răspunsul dar îmi justificam astfel atitudinea)... şi pentru că faţa bietului om afişa uimirea, am venit cu o completare explicativă: Aştept un colet şi am crezut că sunteţi de la firma de curierat! Răspunsul a fost haios şi a detensionat atmosfera: Nu sunt curier, dar aştept şi eu un colet! :))). Pffff! Să depăşim momentul...
Vi s-a întâmplat vreodată să acţionaţi atât de stupid?! V-aţi întrebat unde v-a fost capul încât să creaţi momente de un ridicol indescriptibil? Acum, încercând să mă înţeleg, îmi ştiu circumstanţele: ora deja târzie, oboseala, freamătul aşteptării coletului, faptul că mă aflam pe propria stradă - în apropierea casei, tipul de maşină precum cele ale firmelor de curierat, semnul şoferului (practic, omul intenţiona să facă o manevră de întoarcere iar eu îl încurcam, el a crezut că îi acord prioritate şi prin acel semn dorea să transmită să merg, pentru numele lui Dumnezeu, mai departe, să-mi văd de drum).
La câteva minute, a sunat şi curierul, i-am spus în ce interval de timp voi fi acasă, am primit coletul!!! Haideţi să deconspir conţinutul "buclucaş"!
Nu ştiu ce feeling m-a îndemnat să mai aştept, să moşmondesc în mod intenţionat pe lângă geantă şi maşină, să nu mă reped aşa, direct cu portofelul la portiera "curierului". Mare lucru intuiţia feminină, singură mă aruncam dar m-am salvat la timp de o situaţie absolut penibilă! Şoferul a coborât, se uita mirat de faptul că, probabil, îi schiţam un zâmbet (da, în majoritatea situaţiilor, eu le zâmbesc oamenilor când îi întâlnesc!)...
Într-o clipă de revelaţie, mi-am dat seama că sunt pe o pistă greşită. Probabil faptul că omul se simţea vizat de mine, în mod vădit - sau poate asta era doar în mintea mea - m-a determinat să-l întreb: Sunteţi curier? (deja nu mai zâmbeam, dar ridicam sprâncenele; ştiam răspunsul dar îmi justificam astfel atitudinea)... şi pentru că faţa bietului om afişa uimirea, am venit cu o completare explicativă: Aştept un colet şi am crezut că sunteţi de la firma de curierat! Răspunsul a fost haios şi a detensionat atmosfera: Nu sunt curier, dar aştept şi eu un colet! :))). Pffff! Să depăşim momentul...
Vi s-a întâmplat vreodată să acţionaţi atât de stupid?! V-aţi întrebat unde v-a fost capul încât să creaţi momente de un ridicol indescriptibil? Acum, încercând să mă înţeleg, îmi ştiu circumstanţele: ora deja târzie, oboseala, freamătul aşteptării coletului, faptul că mă aflam pe propria stradă - în apropierea casei, tipul de maşină precum cele ale firmelor de curierat, semnul şoferului (practic, omul intenţiona să facă o manevră de întoarcere iar eu îl încurcam, el a crezut că îi acord prioritate şi prin acel semn dorea să transmită să merg, pentru numele lui Dumnezeu, mai departe, să-mi văd de drum).
La câteva minute, a sunat şi curierul, i-am spus în ce interval de timp voi fi acasă, am primit coletul!!! Haideţi să deconspir conţinutul "buclucaş"!
O cămaşă din denim - Vero Moda
Credeţi-mă, e superbă, mi-a depăşit aşteptările!
AICI o puteţi vizualiza mai bine...
Credeţi-mă, e superbă, mi-a depăşit aşteptările!
AICI o puteţi vizualiza mai bine...
Un tricou - Stradivarius
Simpatic tare, cu delicioasele buline m-a cucerit. E dintr-un bumbac subţirel...
Click AICI...
Simpatic tare, cu delicioasele buline m-a cucerit. E dintr-un bumbac subţirel...
Click AICI...
După cum aţi remarcat, nu se mai află pe stoc cele două produse. Navigând pe site la momentul la care le-am ales, am făcut o selecţie generoasă. Printre opţiunile mele erau multe pulovere - chiar azi am zărit unul galben-păpădie de la Vero Moda (aici). Mi-a rămas gândul şi la o bluză Zara (datorită fabuloasei nuanţe de verde şi aplicaţiilor decorative de la baza gâtului - aici). Am descoperit cu încântare că se află iarăşi pe stoc minunata rochie Zara, pe care o iubesc. V-am prezentat-o "printre nori", vă amintiţi acea postare?!
Sunt tare nerăbdătoare să vă prezint aşa cum se cuvine, în cadrul unor ţinute, cele două noi achiziţii! Vine weekend-ul, ieşim la plimbări (dacă aţi citit relatarea de mai sus, ştiţi deja că este evidentă şi imperioasă nevoia de relaxare cu scop anti-chiaunistic)... Şi ne mai şi pozăm - cu umbrele sau fără, ăsta să fie baiul! :)
Sunt tare nerăbdătoare să vă prezint aşa cum se cuvine, în cadrul unor ţinute, cele două noi achiziţii! Vine weekend-ul, ieşim la plimbări (dacă aţi citit relatarea de mai sus, ştiţi deja că este evidentă şi imperioasă nevoia de relaxare cu scop anti-chiaunistic)... Şi ne mai şi pozăm - cu umbrele sau fără, ăsta să fie baiul! :)
Fetelor, vă trimit mii de pupici drept mulţumire pentru faptul că mă vizitaţi, îmi arătaţi multă prietenie, răbdare, căldură sufletească... :)
Cu drag,
Ilda
Lavender Thoughts
