Azi plec.E uimitor cat de multe lucruri dragi putem strange intr-o singura valiza,inima.Vreau sa iau cu mine zile insorite si adieri parfumate.Las norii in urma.De fapt,i-am inchis intr-o cutie de carton careia i-am sigilat, cu miscari disperate,fiecare colt.
In captuseala sfasiata a valizei mele s-au strecurat totusi cateva amprente ale unor vremuri nu demult apuse. Sunt doar umbre,insa o sa aiba nevoie de foarte mult soare ca sa ma apese mai putin.
Zambesc in continuare pentru ca lumea asa ma cunoaste.Va zambesc si voua si imi iau ramas bun pana saptamana viitoare cand ne vom conecta de pe alte meleaguri.
Pe curand,dragele mele!
