Exista si are si o afacere: un petshop.De multe ori evit sa-i cumpar lui Pufache mancare de la acel petshop pentru ca stiu ca ma izbesc de o piatra.Dumnezeu stie ce usurata ma simt cand vad lacatul pus pe usa magazinului si sunt astfel nevoita sa merg intr-un market.
In 2 ani n-am reusit sa-i smulg nici macar un zambet,niciun raspuns la buna ziua,nimic.Nimic in afara de mutre acre.De fapt,de atata acreala,pana si colturile gurii i s-au lasat,are barbia ascutita,iar spranceana dreapta a ramas ``setata`` sub o forma incovoiata.Initial am crezut ca are ceva cu mine sau poate nu-i plac,pur si simplu,si mi s-a luat o piatra de pe inima afland ca asa a fost toata viata ei: ursuza,morocanoasa,fara prea multe cuvinte.
Acum cateva zile,aflandu-ma in petshopul ei,am incercat sa empatizez sperand sa o fac sa scoata macar o vorba. Doamna,trebuie sa va fie greu pe frigul asta...,ii spun,intrucat magazinul semana mai degraba a camera frigorifica.Niciun raspuns.Nimic.
Ieri,cand am plecat la serviciu,ea plimba cainele.Ca in farsele cu camera ascunsa,cainele m-a inconjurat de doua ori,legandu-mi picioarele cu lesa.Copiii din parculetul respectiv se amuzau copios,iar bunicii care-i supravegheau se asteptau sa cad dintr-un moment in altul.Ea,a descalcit lesa certandu-si cainele cu aceeasi acreala.Nimic altceva.
Prin prisma pregatirii mele,n-ar trebui sa o judec asa.Titlul este,astfel,o exprimare plastica.Inevitabil ma gandesc ca poate a avut o viata grea,cu evenimente care au marcat-o si care i-au inasprit trasaturile.Poate ca sub acel chip aspru se ascunde cel mai bun om din lume.Nu pot sa nu constat cat de trist e sa vezi un om care nu mai stie sa zambeasca...
Cunoasteti astfel de oameni?
Pe curand,
