Intr-o discutie recenta,jucausa si inocenta totodata,a trebuit sa recunosc daca am sau nu nevoie de romantism si sa-mi justific raspunsul.Fara sa-mi scot eticheta,am raspuns ca am nevoie de romantism pentru ca imi lipseste sau,daca mai e ceva,atunci e foarte inhibat (pana la disparitie).
Ce a urmat :
- mi s-a replicat ca sunt chestiuni care ies ``la iveala`` dupa ce schimb prefixul (30) si eu mai am de asteptat oleaca (vreo 2 ani).Sa fim seriosi.Si open-mind.Varsta e doar o cifra.
- mi-am amintit ca la un Friday Inspiration,aici pe blog,cineva mi-a lasat un comentariu de genul ``tu si romantismul tau ieftin``.Din fericire (da,din fericire) stiu cine l-a trimis si nu-mi reprosez nimic.
- am intrebat un amic ce parere are despre fetele/femeile romantice.Sa-i placa 3 lucruri: calaria,vinul rosu si acadelele-mi-a raspuns.N-am mai insistat.
Si m-am gandit apoi la raspunsul meu.Recunosc romantismul in toate formele lui (in afara de excesul de inimioare roz si rosii) si-l apreciez.Uneori pana la lacrimi.Dar il resping pentru ca il consider o slabiciune (na,am spus-o!).Poate c-a fost a mea si n-am mai vrut-o,asa ca am ascuns-o bine intr-o cutie pe care s-a pus praful.Deci am mintit raspunzand la acea intrebare?
Putini trecatori si-au lasat amprenta romantica in existenta mea.Eu,in existenta lor,probabil ca si mai putina.
Candva,poate chiar intr-o zi de toamna,o sa sterg cutia aceea de praf....
Pe curand!
