Bine v-am regasit!
Iata-ma cu un nou episod din seria ``Viata,cea de toate zilele``.Ieri am fost sunata de reprezentantul unei companii la care imi depusesem un CV cu ceva timp in urma.Dupa ce la telefon mi s-a dat un fel de ultimatumum de genul ``Daca va intereseaza,va asteptam in jumatate de ora.Daca nu...``,am hotarat sa merg,mai ales ca nu aveam nimic de pierdut.
Ajunsa la fata locului,am constatat ca imi va lua cel putin 5 minute sa strabat aleea luuunga,chiar si cu tocurile mele modeste.Si ca sa fie tacamul complet,ma asteptau apoi 3 etaje de urcat.Termin si scarile,gafaind mai ceva ca dupa doua ture de parc si ajung intr-o sala mare,spatioasa si...goala.Asa de pustie ca-mi auzeam respiratia in ecou.Zaresc totusi o usa cu un afis mic.Aha..acolo trebuie sa fie.Intru.
Auzul imi este napadit de un cocktail zgomotos:tarait de telefoane si faxuri,lume care vorbeste tare,imprimante scartaind.Sala e la fel de spatioasa ca si cea in care fusesem anterior,insa plina de birouri,de aceasta data.Nu apuc sa intreb pe cineva incotro s-o apuc,ca din spatele salii mi se face semn de catre un tip (ca sa nu zic pusti).Fac repede o ``scanare``:tipul poarta niste blugi vechi pe care si-i ridica din cand in cand cu ambele maini,adidasi si un tricou roz cu imprimeu love is all u need.Inaintez ascultatoare,urmandu-l.Ma duce intr-o sala pe usa careia scrie ``sala de mese``,camera in care se afla alte 3 persoane si un automat de cafea.
``Putem incepe``,spune tipul,si se prezinta:``X-ulescu,project manager``.N-am timp sa reactionez ca pe usa intra o domnisoara de maxim 1,60 m,jumatate din inaltime fiindu-i ``absorbita`` de cizmele peste genunchi.Se recomanda ca fiind,de asemenea,project manager.
Niste CV-uri zaceau pe masa,intr-un colt.Corelez repede repede totul si realizez ca va fi un interviu colectiv.Sunt in continuare Zen si astept sa vad ce ma asteapta.
Ce a urmat nu s-a numit interviu,ci interogatoriu:ton aspru,sprancene ridicate,clefait cu limba prin masele,propozitii fara acord subiect-predicat.
Apoi ni se da cate o fisa cu un test.Un mini-test.L-am recunoscut imediat,pentru ca l-am invatat la facultate.Unul din baietii aspiranti la post cere o ciorna.10 minute mai tarziu terminam testul.
``Multumim,asta a fost tot.Va vom contacta daca indepliniti cerintele postului``,ne luam ramas bun,traversam sala zgomotoasa pentru a ajunge in cealalta si apoi spre scari.Ajunsi pe alee,unul din baietii intervievati tinea inca in mana ciorna de la test,insa era pe verso.Si se vedea o mica fotografie...La o privire in detaliu,ce credeti ca vad?Ciorna adusa de ``project manager`` era o fila dintr-un CV,din curricullum-ul cuiva.
....
O ora mai tarziu primesc un telefon:Felicitari,ati trecut interviul si testul-imi spune project-managerita.O intreb amabila ce masura testul respectiv si raspunsul vine ``pe masura`` profesionalismului cu care fusesem tratata :``Niste chestii acolo...vreo 4``.
...
...
Apropos,era vorba de o parte din testul Raven,test de inteligenta generala.
``Nu,multumesc``-a fost raspunsul meu.
Pe curand!